PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAIE (1903-1993)

Distribuie pe:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept „Anul omagial al educației religioase al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Iustinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului".

Printre cei care au pătimit în perioada regimului comunist se numără și părintele Dumitru Stăniloaie, unul dintre marii teologi ai sec. XX, după mărturia teologilor români și străini.

Părintele Stăniloaie s-a născut la data de 16 noiembrie 1903 în localitatea Vlădeni, jud. Brașov, fiind unul din cei 5 copii ai familiei Stăniloaie. Urmează studiile secundare la Liceul" Andrei Șaguna" din Brașov (1914-1922), iar cele superioare la Facultatea de Litere din București (1922-1923), mai apoi la Cernăuți (1923 -1927). Tot la Cernăuți obține și titlul de doctor în 1928.

Din punct de vedere al pregătirii teologice are următorul parcurs: Facultatea de Teologie de la Atena (1927-1928), München și Berlin (1928-1929), specializarea Dogmatică și Istorie Bisericească.

Întors în țară devine profesor, mai întâi suplinitor, apoi titular la Academia Teologică „Andreiana" din Sibiu, până în 1946 predând Apologetică Pastorală, limba greacă. Între anii 1936-1946 ocupă funcția de rector.

În 1931 este hirotonit diacon, în 1932 preot, iar în 1940 protopop stavrofor, fiind ales și membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc.

Între anii 1934 - 1945 este redactor la „Telegraful român". Începând cu anul 1947 este transferat la București unde predă Ascetică și Mistică, iar mai apoi Teologie Dogmatică și Simbolică.

Ca și mulți alți oameni din elita bisericii noastre și Părintele Stăniloaie a trecut prin umilința închisorilor comuniste, astfel la 5 septembrie 1958 este arestat pe motiv că ar face parte din mișcarea „Rugul Aprins", fiind dus în 1959 la Aiud unde este pus la un regim de detenție foarte aspru, trăind o mare parte doar în regim de izolare, până la eliberare în 1963.

După eliberarea din pușcărie ocupă funcția de funcționar al Sf. Sinod, ocupându-și mai apoi postul la catedră. Urmează o perioadă deosebită în ceea ce privește imaginea părintelui peste graniță: în 1968 este invitat să conferențieze la Freiburg și Heidelberg; în 1969 la Oxford; în 1971 face parte din delegația BOR la Vatican; în 1981 este numit „Doctor Honoris Causa" la Institutul ortodox de la Saint Serge din Paris și este premiat la Londra pentru merite teologice și creștinești cu distincția „Crucea Sf. Augustin din Cantembury". În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 membru titular.

Părintele Dumitru Stăniloaie a trecut la cele veșnice în data de 5 octombrie 1993, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Părintele Ioan Ică Jr. spune despre Părintele Stăniloaie următoarele: „...este cu siguranță cel mai mare teolog ortodox contemporan. ... Părintele Dumitru întrupează virtuțile neamului său: înalt, viguros, iar imensitatea operei sale mărturisește o putere de muncă puțin obișnuită".

Părintele Stăniloaie nu s-a dat la o parte să afirme identitatea poporului român dar și rolul strategic jucat de el în istoria religiozității și umanității europene: „Naționalism este conștiința că aparții cutărui grup etnic, iubirea acelui grup și activizarea acestei iubiri în slujba binelui lui."

Ortodoxia e ochiul prin care privește românul spre cer și plin de lumina de acolo și-l întoarce spre lume.

Creștinismul răzbate în mod necesar spre naționalism.

Ortodoxia ne-a menținut ca un neam unitar și deosebit, cu un rol important între popoarele din Orient și Occident, dar ne-a dat și puterea să contribuim la menținerea popoarelor din Balcani (greci și slavi).

Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înțelegerea rațională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenței, propriu popoarelor din Răsăritul Europei".

În ceea ce privește activitatea scriitoricească deosebită nu aș aminti decât faptul că Părintele a lucrat la traducerea Filocaliei timp de 45 de ani, rămânând o lucrare monumentală pentru poporul român.

Închei acest material cu un cuvânt al Părintelui Stăniloaie exprimat în perioada prigoanei comuniste: „Neamul românesc a trecut prin multe momente grele, dar a răzbit prin credința în Dumnezeu și prin speranța în triumful final al binelui. Să răbdăm cu tărie și smerenie suferința ce ni s-a dat".

Nădăjduiesc și cred că neamul românesc are în Împărăția Cerească un deosebit ambasador, în persoana marelui preot Dumitru Stăniloaie.

Veșnică să-i fie pomenirea! AMIN!

Lasă un comentariu