Cunoscută în popor sub numele de Sfânta Maria Mică, este sărbătorită în fiecare an, pe data de 8 septembrie, atât de biserica ortodoxă, cât și de cea catolică. În această zi, oamenii își amintesc de evenimentul religios al nașterii Fecioarei Maria, petrecut în mod miraculos.
Sfânta Maria provenea dintr-o familie atât împărătească, cât și preoțească. Mama sa, Ana, era fiica unui preot, iar tatăl ei, Ioachim, provenea din seminția regelui David.
Ioachim și Ana erau oameni cu credință în Dumnezeu, trăiau cu speranța că Dumnezeu le va binecuvânta casa cu un prunc. Aceștia erau ironizați de către oamenii din comunitate pentru că nu aveau copii și se credea că sunt blestemați.
Astfel, tatăl Sfintei Maria, s-a retras în pustietate și s-a rugat mult timp, iar Ana a făcut o promisiune față de Dumnezeu că, dacă îi va binecuvânta cu un prunc, acesta va fi închinat Tatălui ceresc, să slujească în biserică. Arhanghelul Gavril s-a arătat celor doi credincioși, mărturisindu-le că rugăciunile le-au fost ascultate. Pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru milostenia pe care le-a arătat-o, de la vârsta de trei ani și până când Maria a împlinit cinsprezece ani a fost dusă la Templu.
Fecioara Maria este cea mai îndrăgită divinitate feminină. Tinerele fete se roagă în speranța că Sfânta Maria le va ajuta să se căsătorească sau pentru a avea o naștere ușoară. Bătrânii spun că această sărbătoare este plină de obiceiuri și tradiție, marchează hotarul dintre vară și toamnă, iar păsările călătoare pleacă spre zone mai calde.
În această zi sfântă, gospodinele împart struguri și prune pentru sufletele celor trecuți în neființă, se spune că acestora li se vor ierta toate păcatele și vor primi pe cealaltă lume din roadele culese. Cei care nu respectă această zi, vor fi aspru pedepsiți prin boli și foc. Conform unei superstiții din bătrâni, nu se face focul în vatră pe 7 și 8 septembrie, pentru că ar putea atrage sărăcie și boli.
