Uitându-ne la punctele înscrise pe ordinea de zi a recentei ședințe de Consiliu Local Sighișoara, te uimește subțirimea proiectelor propuse spre analizare: două informări, o adresă și 14 puncte referitoare la unele proiecte de hotărâri, mare parte dintre acestea fără vreo relevanță în ce privește problemele cotidiene ale orașului. O lălăială nepermisă în faza în care după încă un an, ne aflăm fără ștrand, banii dați cu ghiotura pe o clădire ce s-a vrut transformată în „cămin de bătrâni" și apoi supliciul la care sunt supuși deopotrivă atât locuitorii orașului, cât și turiștii care vizitează cetatea, fiind vorba de străzile pavate în bătaie de joc cu piatră de râu, unde mulți turiști au ca amintire glezne luxate sau chiar picioare rupte. Să nu mai punem la socoteală căderea liberă spre ruină a Casei Maurer, sau fostul internat agricol rămas fără obiectul muncii cât și sediul fostei Bănci Agricole, intemperii, străzi în care nu s-a pus vreodată o lopată de asfalt, fără canalizare și apă, deși bieții oameni își plătesc dările către primărie. Ca să nu mai vorbim și de Policlinica ce se dorește transformată în Maternitate (când îi va veni rândul?) sau de centura ocolitoare pentru traficul greu, de care se tot pomenește de fiecare candidat la primărie. Vorbe și nimic altceva, caietul de sarcini de nu știu câte ori refăcut, în care sunt cuprinse reparațiile preconizate la Turnul cu Ceas - obiectiv turistic știut emblema orașului. Un alt obiectiv, podul ce se dorește construit ca o nevoie stringentă odată cu lucrările la linia ferată, dacă nu se construiește, va lăsa cartierul Târnava II izolat de restul orașului, noul stadion - o adevărată pată a rușinii pe fața unor foști și actuali aleși, toate acestea cât și altele, făcute pe seama unor împrumuturi de la bănci, bani care ar fi trebuit să aducă mai mult confort locuitorilor orașului. Dar, din păcate, nu s-a făcut altceva decât să se acutizeze acel sentiment ce-i încearcă pe mulți sighișoreni, de îndoială și neîncredere în „priceperea" celor puși în fruntea urbei, și care, după atâta vreme de la alegeri, tot vorbesc de o cotă zero, de la care să se pornească la o nouă și fructuoasă etapă.
Numai trecând în revistă unele proiecte de hotărâre supuse căreia de-abia îi mai zărești fațada din cauza pomilor și a buruienilor, aspectul clădirii fostului atelier MIU, mai apoi gara ca poarta de intrare în oraș pe cale ferată, împâslită de buruieni, fostul dormitor CFR, o clădire părăginită care arată ca după război, clădirea CEC, Casa Schaessburg din centrul orașului, clădirea din Piața Cetății cu eșafodajul unei schele ce ascunde de vreo 4-5 ani fațada roasă de aprobărilor Consiliului Local la ultima ședință, ne putem da seama de subțirimea problemelor cu care, zice-se, s-ar confrunta ca priorități stringente orașul. Nemaipunând la socoteală acel depozit de deșeu menajer ajuns „Groapa de gunoi a întregii țări" unde se depozitează gunoi adus de la dracul din praznic, fără acordul consilierilor locali. Cât despre Ziua Limbii Române: s-a întreprins ceva la nivel de primărie? Un astfel de eveniment, conform unei șefe de compartiment „relații publice - comunicare", nu intră în atribuțiunile celor din primărie, deși există câteva spații așa-zise culturale cum ar fi, Sala Sander, Sala Mihai Eminescu, Sala de festivități a Primăriei, Muzeul de Istorie, unde se putea organiza un moment sărbătoresc pe seama omagierii Limbii Române. De asemenea, am dori să știm ce s-a întreprins la nivel de instituție - Primărie, în legătură cu găurile făcute în bugetul local de unii specialiști în a da „tunuri", afaceri scoase la lumină în urma controalelor Curții de Conturi, unde s-au găsit sume mari de bani mătrășiți pe lucrări neexecutate, dar totuși decontate, numai în pavaj pe unele străzi datorită decontărilor fictive, prejudiciul estimat ridicându-se la suma de peste 400.000 de lei, despre care nu zice nimeni nici pâs…
