DRUMUL CĂTRE FERICIREA VEȘNICĂ (VII) Cristian Petru Bălan „DINCOLO DE CURCUBEU. Un roman al convertirii la Credință" Editura North America, Chicago, 1992

Și dacă Florian Vernescu îl descoperă pe Dumnezeu în Cartea Sfântă prin intermediul unei fete frumoase, Mihai Doran îl descoperă în creație, în mijlocul naturii, în toate făpturile lui Dumnezeu și în știința lor de a supraviețui în mijlocul unei vieți în care legea de bază este qui pro quo (care pe care). El crede într-o inteligentă Forță atotlegiuitoare care menține ordinea în Univers. Două întâlniri covârșitoare cu extremele forțelor spirituale din Univers: una - (Mihai Doran) - cu Isus Cristos în peștera Grota de Aur și cealaltă, cu Satana și trimișii lui, sub aspectul unor pitici verzi, de nici zece centimetri care au fascinat o ceată de copii și pe profesorul lor, Codrin Elizeanu.

Despre întâlnirea, la fel de fascinantă a lui Florian cu Dumnezeu, ea a fost orânduită prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu (Biblia) - dăruită de fata pe care o iubea.

Drumul de la ateism la credință este diferit pentru fiecare. Ceea ce întreprinde Mihai Doran în pădure este o teorie a lui Darwin în sens invers. El vrea să demonstreze cu argumente științifice, că nu ne tragem din maimuță, ci că originea noastră ar fi divină. El aduce argumente din rezultatele cercetărilor antropologilor, biologilor, combătând teoria extratereștrilor, care ar fi creat seminția umană nu pe Terra, ci pe altă planetă. De asemenea, demolează toate teoriile evoluționiste ale diverșilor cercetători. Biologul își permite să fie ironic la adresa înaintașilor cercetători ai apariției omului și pseudosavanți, luându-i uneori în râs, cu argumente solide. O particularitate în legătură cu capitolele în care este vorba despre Mihai Doran și pădurea lui. Aici există vocea personajului, prin jurnalul lui și vocea auctorială care povestește ceea ce s-a întâmplat cu personajul. De la misterele naturii în mijlocul căreia trăia de mai multe luni, autorul îl plasează pe Mihai Doran în plin supranatural, prin călătoria inițială pe care biologul o întreprinde în peștera săpată de el, printre stalactite și stalagmite, până îl fură un vârtej întunecat în care se scufundă cu viteză.

(va urma)

Lasă un comentariu