Un medic stomatolog din America avea mari necazuri, pricinuite de niște copii golani, din vecinătatea cabinetului său. Îi spărgeau geamurile, îi stricau gardul, îi zgâriau mașina. Într-o zi, la cabinetul său vine o femeie simplă cu un băiat ce suferea mult din cauza unui dinte stricat. Femeia nu avea însă bani, căci era foarte săracă.
„Eu sunt doctor, și când cineva suferă, eu sunt dator să-l ajut, fie că are bani, fie că nu are."
L-a tratat pe băiat, fără bani și cei doi au plecat. Din ziua aceea doctorul nu a mai avut nicio problemă cu golanii, dimpotrivă. Vedea că cineva îi făcea curățenie în curte, îi spăla mașina, iar golanii au dispărut.
Într-o zi l-a văzut pe cel care făcea aceste lucruri, era băiatul pe care l-a tratat gratis. Când l-a întrebat de ce face toate acestea pentru el, băiatul i-a răspuns că auzise o poruncă biblică: „dinte pentru dinte".
Și-a adus aminte de această poruncă atunci când medicul i-a tratat dintele bolnav și s-a gândit să facă și el ceva pentru doctorul care l-a ajutat. Așa a înțeles el porunca „dinte pentru dinte."
