„De o mie de ori de s-ar fi născut Hristos în Vefleem și nu s-a născut în tine ești pierdut pe veci. Abia când știi că ești dator lui Dumnezeu și aproapelui tău, descoperi în tine ceva față de care ai o datorie".
Edward Morgan Forster (1879-1970), scriitor și critic literar englez. Este considerat un maestru al romanului englezesc contemporan. Analist de mare finețe, lucid și sceptic, opera este inspirată din mediile intelectuale ale Angliei victoriene, fiind influențată și de călătoriile întreprinse de autor în Italia, India și Egipt.
***
„Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Își sacrifică sănătatea pentru a câștiga bani. Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăiește în prezent, dar nici în viitor. Trăiește de parcă n-ar muri niciodată și apoi moare fără să fi trăit. SOCIETATEA UMANĂ se confruntă cu provocări care nu pot fi soluționate decât prin știință sau religie, spiritualitate. Trebuie să îmbinăm înțelegerea religioasă, spirituală și cunoașterea științifică modernă, pentru a depăși suferința cu care se confruntă omenirea. Trăiește o viață onorabilă. Atunci când îmbătrânești și te gândești în urmă, vei putea să te bucuri a doua oară de ea.
Dalai Lama 1935-), a avut cel mai înalt grad spiritual în Tibetul sec. XVII-lea și până în sec. XX-lea.
***
„Și de-aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de-aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt;
Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește;
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește;
Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde la mânie, nu gândește rău;
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă;
Dragostea nu cade niciodată."
I Corinteni 1, 13
P.S. „Fiule, să nu lași pe cel sărac lipsit de hrană și ochii celor nevoiași nu-i face să aștepte. Sufletul flămând să nu-l întristezi și să nu urgisești pe om când are lipsă. Inima necăjită nu o tulbura și nu întârzia a da celui lipsit. Rugăciunea celui necăjit nu o tulbura și nu întârzia a da celui sărac. De la cel în lipsă nu-ți întoarce ochiul și nu da loc omului să te blesteme" (Înțelepciunea lui Solomon 4, 1-5).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
