Orice s-ar spune și oricât de perimată ar fi sintagma-cugetare „oamenii sfințesc locul" ea rămâne și este un mare adevăr. Spun acest lucru gândindu-mă la dl. ing. Ionică Sita și la admirabilul său gest de a face o respirație „suflet la suflet" satului său natal, Vaidacuta, sat aparținător comunei Suplac, aflat la 23 de km de Târnăveni și poate la km mai puțini față de Târgu-Mureș.
La 1733, se știa de acest sat, existând consemnări, însă el este se pare, mult mai vechi. O informație „la cald" de la ing. Vasile Baciu din Târgu-Mureș, care a locuit o vreme în localitate, tatăl său fiind de aici, vorbește de 76 de săteni, care s-ar fi înrolat în armata lui Avram Iancu în timpul Revoluției de la 1848-49, în contextul în care din fiecare sat românesc din Ardeal s-au înrolat sub stindardul „Crăișorului", în medie, 4-6 persoane. Satul și-a adus contribuție de sânge și în cel de-Al Doilea Război Mondial, un număr de 14 săteni murind în armata română, pe frontul de onoare. Din respect și pentru neuitare le redau și numele, nume aflate pe un monument aflat în curtea Bisericii „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" din mijlocul satului: Bucur Vasile, Chirilă Gheorghe (Părcu), Chirilă Gheorghe (Sănduc), Chirilă Ioan (Sănduc), Chirilă Ioan (Artimon), Chirilă Ștefan (Uanea), Furnea Gligor (Șuteița), Furnea Ioan (Marișca), Morar Augustin, Morar Ioan, Sita Gheorghe (Sâta Ilie), Sita Ilie (Benga), Sita Teodor și Tolan Ioan. (La ridicarea acestui monument și-a adus contribuția și Cooperativa Agricolă postdecembristă „Fântâna Voievodului" din zonă).
Până prin anii 70, satul era plin de viață, având școală și biserică, având sute de locuitori, ce-și duceau viața și traiul, ocupându-se de agricultura de subzistență și creșterea animalelor. Apoi a început depopularea lui accelerată și aceasta și datorită inconvenientului de a fi așezat într-o zonă retrasă, mai greu accesibilă, dar și cel politic, de a aduce la oraș pe țărani, pentru a-i face muncitori, în fabricile regimului comunist. Astăzi, satul are majoritatea caselor părăsite, în el trăind efectiv sub 20 de locuitori, în majoritate absolută septuagenari și octogenari.
O încercare de a fi adus în sfera de interes a fost atunci când Târgu-Mureșul spera a fi Capitală Culturală Europeană în 2021, Consiliul Județean Mureș, introducând și satul Vaidacuta într-un proiect intitulat „Satul autentic transilvănean - Vaidacuta". Totul s-a terminat când acest deziderat nu a fost atins. Așa cum spuneam, este meritul d-lui ing. Ionică Sita, de a coagula, an de an, în jurul unei case țărănești cumpărate și dotată ca un veritabil muzeu, unele activități de rememorare istorică și culturală a Vaidacutei de odinioară, dar și activități culturale, menite a face din localitate, cel puțin, din când în când, un centru de interes.
Așa a făcut ca să particip, sâmbătă, 2 septembrie a.c., în prima zi a manifestărilor din acest an, alături de invitați din Târnăveni, Târgu-Mureș, Alba Iulia, Ploiești, Galați etc., oameni care au avut, și unii mai au, cel puțin sentimental, legături cu Vaidacuta.
Scriitorul Nicolae Băciuț, cu rafinamentul și plinul de informații culturale binecunoscut, a vorbit acaparator despre satul românesc de altădată, despre Vaidacuta de altădată, dar și despre satul de acum și perspectivele sale. A fost o veritabilă lecție de antropologie, de istorie și de cultură. Tot el a moderat și discuțiile din jurul acestui subiect. Au vorbit: ing. Vasile Baciu din Târgu-Mureș, Dorina Baciu, soția acestuia, dl. colonel în rezervă Gheorghe Cridon din Alba-Iulia („Sunt mândru de originea mea, fiindcă sunt născut în acest sat și mă bucur că el nu e lăsat să moară."), Minodora Albu din Ploiești („E cel mai frumos loc de pe pământ."), prof. Petru Istrate din Târgu-Mureș, care a citit câteva pagini bune din romanul său intitulat „Băștinașul", Ed. Eikon, București, 2016, unde descrie satul Vaidacuta de odinioară, cu tot pitorescul ei de locuri și personaje etc.
Seara, în jurul unui „foc de tabără", s-au spus poezii din arsenalul personal al poeților invitați, dar și din literatura română consacrată, și s-a cântat, coordonatorul momentului fiind același Nicolae Băciuț, care a trecut auditoriul și prin farmecul versurilor lui Eminescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Romulus Vulpescu, dar și al versurilor proprii. S-au manifestat după putințe scriitorii: Gabriella Costescu din Sighișoara și târnăvenenii: Viorica Feierdan, Viorica Șutu, Gina Moldovan și Dumitru D. Silitră.
Subsemnatul a fost pe post de ascultător, privitor, vorbitor despre sat, fotograf, dar și recitator al unei poezii proprii despre Limba română, în contextul în care la 31 august am sărbătorit „Ziua Limbii Române".
