Păcatele nemărturisite

O tânără necăsătorită și care păștea oile pe munte, a rămas într-una din zile însărcinată cu un țăran din sat. Fiindu-i rușine de copilul din flori pe care îl purta în pântece și speriată să nu afle părinții, fata și-a provocat un avort și și-a ucis pruncul înainte de a se naște. Câțiva ani mai târziu, fața s-a îmbolnăvit și a murit, luând secretul cu ea pe lumea cealaltă.

În ziua înmormântării, în drum spre groapă, răposata a mișcat puțin capul și a început să vorbească, spre uimirea tuturor.

„Părinte, părinte, vino încoace, nu te teme! Cu sfinția ta am treaba. Eu am făcut un păcat mare în viață și m-am rușinat să-l spovedesc. Dar pentru că am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine înaintea Mântuitorului și mi-a trimis sufletul în trup, ca să-mi spovedesc păcatul pe pământ, căci pe pământ l-am făcut." Lumea uimită, s-a retras afară, iar fata s-a mărturisit la preot de păcatele sale, cu multe lacrimi.

Sătenii s-au adunat îngroziți în jurul ei și au început să o întrebe despre viața de dincolo, dacă există Rai și cum arată Dumnezeu.

„Cum este dincolo, nu pot să vă spun. Atât vă pot spune, că așa cum este aici, pe pământ, unde fiecare este scris la primărie cu tot ce are, tot așa și dincolo, fiecare este scris cu tot ce a făcut, bun sau rău. Vă rog cu lacrimi, să fiți spovediți fiecare de toate păcatele, că ce se dezleagă pe pământ, se dezleagă și în cer. Dincolo nu mai este pocăință și nici Maica Domnului nu se roagă pentru păcătoși. Tot ce ați făcut pentru mine, rugăciuni și pomană sunt primite. Continuați!", a mai spus ea.

Apoi, tânăra a închis din nou ochii și nu s-a mai trezit.

Povestea a fost transmisă din moși-strămoși, iar ulterior, redată de Arhimandritul Ioanichie Bălan, în cartea lui „Istorioare duhovnicești".

Lasă un comentariu