„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia CRUCEA și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i va folosi omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții săi îngeri".
Sf. Evang. după Marcu - cap. 8, vers. 34-38
***
„Cuvântul CRUCII pentru cei ce pier (necredincioșii crucii), este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim (prin credință și fapte bune), este puterea lui Dumnezeu. (I Corinteni, 1,18). Cel ce nu-și poartă CRUCEA sa și nu vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Meu. (Luca, 14, 27).
***
„O mamă avea un singur băiat pe care l-a iubit ca lumina ochilor. L-a crescut în frica de Dumnezeu și respectul de oameni. Era tare mândră mama de feciorul ei. Mergeau la Sf. Biserică împreună și erau cu toții fericiți; se închinau la sfintele icoane, ascultau predicile frumoase și astfel, copilul mamei a crescut în dragostea mamei și a lui Dumnezeu. La gât purta o cruciuliță pe care mama i-a pus-o de mic copil pentru ca Hristos Domnul nostru și Maica Domnului să-i fie ocrotitori. Mai târziu a plecat în oraș la școală. Mama i-a pregătit o trăsură care să-l ducă mai confortabil până la gară. După ce s-a despărțit de mama sa, urcându-se în trăsură, cum a trecut de poarta casei, și-a aruncat crucea de la gât. În oraș, la școlile înalte unde a învățat, a uitat de Dumnezeu și de învățăturile mamei. A venit vacanța și mama i-a trimis băiatului trăsura la gară. La un moment dat s-a pornit un vânt puternic, caii s-au speriat, iar când a ajuns în fața casei unde mama-l aștepta, trăsura s-a răsturnat, copilul mamei a fost aruncat în șanțul casei. Mama speriată se repede la copil, îl ia în brațe și vede că sângerează. Îi caută rana și ce găsește? Crucea pe care băiatul o aruncase în șanț, acuma îi intrase în mână. Rușinat, îi spuse mamei, care l-a certat părintește, spunându-i: „Vezi, dragul mamei, tu te-ai rușinat de Crucea Domnului, iar Dumnezeu ți-a descoperit fărădelegea ta." De atunci, băiatul mamei, nu a mai dat Crucea de la gât.
Auzită de la mama mea Bucur Maria (1913-1985) din Hădăreni-Mureș, în urmă cu 58 de ani, mamă eroină cu 13 copii.
P.S. „Iisus din Nazaret a umblat făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. Și noi suntem martori pentru cele ce a făcut El și în țara iudeilor și în Ierusalim; PE ACESTA L-AU OMORÂT, SPÂNZURÂNDU-L PE LEMNUL CRUCII. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și I-a dat să se arate. Și ne-a poruncit să propovăduim poporului și să mărturisim că El este cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți".
(Faptele Apostolilor 10, 38-42).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
