Motto: „Ne exprimăm așteptarea ca drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina să fie prezervate și subliniem preocuparea constantă a autorităților române față de această problematică" (Ministerul Afacerilor Externe din România)
Noua lege a educației adoptată de către Rada Supremă a Ucrainei, în data de 5 septembrie 2017, a atras indignarea și îndreptățita critică nu doar ale guvernelor de la București, Budapesta și Moscova, ci și ale societății civile din cele trei state, care nu a întârziat să se manifeste prin mitinguri de protest în fața ambasadelor ucrainene. Principala și cea mai revoltătoare modificare impusă de aplicarea noii reforme educaționale este privarea minorităților naționale de a studia în limba maternă după învățământul elementar (patru ani). „Noua" lege obligă elevii care provin din minoritățile naționale să studieze ciclurile secundar de bază (cinci ani) și profilul secundar (trei ani) în limba ucraineană. Evident, aberanta decizie apare în contextul contorsionat și complicat al unui război local mai degrabă mediatic prefațând de fapt uzorii tulburi ai unei campanii electorale împănate cu discursuri agresive, atitudini revizioniste și conflicte inclusiv diplomatice.
În ciuda aparențelor, povestea nu e nouă. Nu surprinde nici măcar viclenia de doi bani a membrilor Radei kievene, demonstrând perenitatea năravurilor moștenite de la ex-tătucii sovietici, minciunile și promisiunile neonorate fiind constant pe agenda ucraineană de lucru. Cel mai concludent argument în favoarea unei afimații ce ar putea părea ireverențioasă îl constituie tocmai faptul că mizeria cu pretenții de lege (amintind, paradoxal, gestul amiralului Horthy - nomina odiosa!) a fost aprobată doar la câteva zile după intrarea în vigoare a Acordului Economic semnat de către Ucraina în acest an cu Uniunea Europeană, la 1 septembrie. „Deloc surprinzător, momentul adoptării reformei educaționale a fost ales în așa fel încât aceasta să nu influențeze în vreun fel perioada de monitorizare a acordului de liber schimb cu Uniunea Europeană, cu atât mai mult cu cât chestiunea drepturilor minorităților din Ucraina era sub atenta observație, topic care dintotdeauna a reprezentat un subiect sensibil și disputat în relațiile bilaterale Ucraina-UE." Iaca!
România a fost un susținător fervent al integrării Ucrainei pe piața de liber schimb a Uniunii Europene. Așa ne trebuie! Așa e cu facerea de bine! Domnia și prostia se plătesc.
Deci….! Cuprinși subit de patriotismul aferent perioadelor premergătoare oricărei campanii electorale, darmite parlamentare (!!!), cei care până nu demult își spărgeau reciproc nasurile și căpățânile pentru banii alocați eroilor (și erorilor!) de administrația Poroșenko, înalță cu mândrie sloganul bun de amețit blonde vivandiere și mujici fioroși „preparați" prin pitorești tabere paramilitare: „Moarte rușilor!", „Șo pă ruși!", „Afară cu rușii!". Ce-i drept, despre rusoaice nu am auzit strigături. Nici despre minoritățile Caucazului turco-turcmeno-kirghizo-cazaco-etc. Să nu fim răi degeaba! Probabil că or fi cantități neglijabile, prea puțin interesate de viitorii parlamentari ucraineni patrioți, retrăgându-se, la nevoie, cu grație, către tărâmurile natale infinit mai bogate -deci romantice - și lipsite, măcar aparent, de convulsii. Oricum am privi lucrurile, și din orice colț al lumii, nicio cadână nu poate avea ochi mai frumoși decât dracul! De unde și sintagma „banu-i ochiul dracului". Sau viceversa. Sau războiul din Donbas. Sau din ce colț vreți să citiți presa.
Ca să fie mai clar: aidoma ucenicului vrăjitor, care, după ce a învățat tainele meseriei își anihilează magistrul, Kievul folosește elementele noii reforme educaționale în scopul gestionării conflictului deschis cu Federația Rusă, și, de asemenea, a situației politice interne. Anul viitor vor avea loc alegeri parlamentare. Vânzoleala e terbilă, aglomerație mare pe centimetru pătrat, nu se mai vede om cu persoană, mai ales că mișună peste tot, mai mult descoperiți decât acoperiți (n-au fost scoși în afara legii!) dragii de fasciști, care (prevăd eu), de dragul arian al rasei pure ucrainene, vor pactiza - pasager, desigur! - cu pseudo-patrioții dornici și ei de putere, că, deh!, oameni suntem!
„Pentru actuala coaliție de guvernare formată din «Blocul lui Poroșenko» și «Frontul Popular», atragerea electoratului, implicit a voturilor, este una dintre mizele principale pe plan intern în perioadă ce urmează. În același timp, în condițiile conflictului militar cu separatiștii din estul Ucrainei și ale sprijinului direct oferit de către Moscova acestora, o situație care macină stabilitatea internă, într-o încercare de contracarare a ingerinței rusești, retorica naționalistă va fi la mare căutare în campania electorală din Ucraina, unde insistarea asupra protecției valorilor naționale (precum importanța limbii ucrainene pentru identitatea națională) va prevala în discursurile partidelor politice, după cum s-a întâmplat în astfel de contexte. Astfel, nu va fi exclusă utilizarea unor lozinci precum «Trebuie să eliminăm rușii» sau invocarea purității națiunii ucrainene în scopul obținerii de voturi în viitoarea campanie electorală»".
Acum să nu credeți că mă prăpădesc eu de dragul rușilor, precum câinele de drum lung, sau că nu mai pot dormi de grija altora. Cert e faptul că jumătatea de million de români, frați ai noștri trăitori sub călcâiul macho de sorginte rusă (forever), extrem de neprietenos, are toate „șansele" să fie asimilată iremediabil. De ce? Hai să ne reamintim!
„Comunitatea etnică moldo-română din Ucraina este a treia etnie ca număr, după comunitatea ucraineană, și după cea rusească. La recensământul din 2001, numărul etnicilor moldo-români a fost de aproximativ 410.000 de persoane. Neoficial, numărul conaționalilor noștri poate fi estimat la 500.000, luând în considerare faptul că s-a observat o scădere cu 27%, față de cum arăta prognosticul mediu, din numărul românilor care se identifică drept moldoveni. Acest lucru se întâmplă din varii motive: asimilarea lingvistică - «dorința de a se naturaliza» (aceștia declarându-se de etnie ucraineană); instruirea copiilor în limba etniei dominante; tendința de a-și schimba statutul social; micșorarea sporului natural."
Principalele regiuni în care conviețuiesc românii în Ucraina sunt: Odesa - cu 123.751 de moldoveni și 724 de români; Cernăuți - cu 114.555 de români și 67.225 de moldoveni - și Transcarpatia, cu 32.152 de români. În total, în Ucraina s-au înregistrat 150.989 de români și 258.619 moldoveni, care, împreună, constituie 409.608 persoane.
Pericolul cel mai mare căruia i se supune comunitatea românească din Ucraina este cel al asimilării, adică renunțarea la identitatea românească (moldovenească - în nordul și sudul Basarabiei, precum și în zonele de peste Nistru și de peste Bug). Acest proces avansează cu pași rapizi, întrucât, în prezent, tot mai mulți părinți de etnie română își înscriu copiii în clase cu predare în limba ucraineană, pentru ca aceștia să poată studia la o facultate în regiunea în care locuiesc.
Învățământul superior în Ucraina, inclusiv în instituțiile de învățământ din orașele Cernăuți, Odesa și Ujgorod, se desfășoară în limba ucraineană. La singura facultate unde se poate studia în limba română - cea de Filologie, secția Română - jumătate din cursuri se țin în ucraineană, cu justificarea autorităților din domeniul învățământului că acest fapt este în avantajul studenților, deoarece astfel absolvenții se vor putea angaja la dorință (sau la nevoie?) și în școli cu predarea în limba ucraineană. Vor avea mai multe opțiuni în ceea ce privește angajarea în câmpul muncii.
Cei care vor să se înscrie la Facultatea de Filologie, secția Română, a Universității de Stat din Cernăuți, trebuie să susțină examene la Limba ucraineană și la Istoria Ucrainei în limba ucraineană. Pe de altă parte, cetățenii ucraineni care obțin diplome de studii în România și Republica Moldova cu mari greutăți le pot echivala / nostrifica: trebuie să achite taxe mari și să susțină examene suplimentare în limba ucraineană, inclusiv la Limba ucraineană.
Pentru soluționarea acestor probleme, înainte de toate, este necesară instituirea unui dialog româno-român, între românii din cele două state românești - România și Republica Moldova, pe de o parte, și dintre acestea și comunitatea românească din Ucraina, de cealaltă parte.
Bucureștiul și Chișinăul nu susțin minoritatea românească (moldovenească) din statul vecin, așa cum Ungaria susține minoritatea maghiară din Transcarpatia (151.500 de persoane).
În localitatea Beregovo activează un Institut pedagogic cu predarea în limba maghiară, care pregătește profesori pentru școlile cu predare în limba maghiară din Regiunea Transcarpatică, unde conviețuiește minoritatea maghiară, și care este susținut de statul maghiar."
No comment!
În fine, se poate vorbi foarte mult despre ce fac unii, dar mai ales despre ce nu a făcut și nu face statul român pentru consângenii noștri din afara granițelor.
Fără îndoială că nenorocitul acela de Tratat româno-ucrainean, semnat în 1997 de președinții Emil Constantinescu și Leonid Kucima, și-a avut implicarea premeditată, cu bătaie lungă. Iată că se verifică absența oricăror clauze importante care să ajute comunitatea românească. „Este cunoscut faptul că Tratatul de la Trianon, semnat la data de 4 iunie 1920, în Palatul Marele Trianon de la Versailles, între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial (16 state aliate, inclusiv România) și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins, prevedea, de exemplu, posibilitatea creării autonomiei teritoriale pentru minoritatea maghiară în Transilvania.
Cred că românii din regiunea Cernăuți ar putea să solicite statutul de limbă oficială pentru limba română în regiunea Cernăuți." Și eu cred, dar… e un vis prea îndepărtat.
Fapt este că Ministerul Afacerilor Externe (MAE) al României anunță că a luat notă cu îngrijorare de forma adoptată la 5 septembrie de către Rada Supremă a Ucrainei a noii Legi a Învățământului, în special a articolului 7 al acesteia, care vizează învățământul în limbile minorităților naționale.
Potrivit prevederilor Convenției - cadru pentru protecția minorităților naționale, statele se angajează să recunoască dreptul oricărei persoane aparținând unei minorități naționale de a învăța limba sa maternă. Necesitatea conformității cu normele internaționale în materie a fost semnalată permanent de partea română în dialogul cu partea ucraineană pe tema promovării și protejării drepturilor persoanelor aparținând minorității naționale române din Ucraina, se menționează într-un comunicat al MAE. Pentru clarificări din partea autorităților ucrainene, secretarul de stat Victor Micula se va deplasa la Kiev în aceste zile.
Un text interesant de pe un site (nu-l menționez, pentru protecție) observă cu notabilă acuratețe contextul în care administrația de la Kiev își face iluzii că „a rupt inima târgului" cu păcăleli de doi lei, scuturând praful galben al panglicilor de Colorado. Deci, zice M.A. (și zice bine!): „Pe de o parte, avem Ungaria, cu un Victor Orban iredentist, care susține autonomia minorității maghiare, indiferent că vorbim aici de Ucraina, România, Slovacia sau Serbia, dând mai nou, impresia unui lider cu impulsuri imperialiste. Însă mai îngrijorătoare ar putea fi, relația Orban-Putin. Pentru liderul rus, Ungaria nu reprezintă mai mult decât o breșă în interiorul celor două structuri, NATO și UE, unde Orban și Ungaria devin pionul prin care Rusia poate interveni în interes propriu în principalele agende politice europene. În acest sens, cel mai important segment ar fi cel economic, iar strategia lui Putin în Ungaria este una simplă: investește sau cumpără infrastrucura și o controlează prin companiile de stat, o strategie ce îi va permite controlul și prezența în Ungaria.. Acest context nu îi convine nici pe departe Kievului, un peisaj unde Victor Orban trăiește iluzia autonomiei naționale a minorităților maghiare în statele vecine și a sprijinului neîntârziat al Moscovei pentru politicile sale cu iz naționalist și revizionist, liderul ungar părând a fi de necontenit în politica agresivă față de vecinii săi.
Ucraina nu va fi menajată, atâta timp cât pe teritoriul acesteia trăiesc, oficial, aproximativ 150 de mii de maghiari, scenariul unor inițiative politice după modelul propagat de Victor Orban în România este posibil și în Ucraina (iar tensiunile diplomatice create de Orban în regiune priesc pe deplin Moscovei).
Interesele meschine și alegerea de către guvernul de la Kiev să joace cartea naționalismului prinde din nou minoritatea românească la mijloc, iar evoluția statutului acesteia va depinde, pe de o parte, de modul în care guvernul de la București va ști să gestioneze situația, astfel încât sute de elevi români să nu fie nevoiți să renunțe la școală, iar pe de altă parte, de disponibilitatea organismelor europene de a se implica în stabilizarea atmosferei create, acționând în vederea reacordării dreptului minorităților din Ucraina de a învăța în limba lor maternă, mai ales în contextul în care guvernul de la Kiev, prin adoptarea acestei legi, a încălcat o serie de tratate internaționale pe care și le-a asumat să le respecte odată cu semnarea lor. Nu în ultimul rând, adoptarea acestei reforme s-ar putea dovedi o greșeală politică majoră pentru liderii de la Kiev, o eroare care va afecta relațiile bilaterale cu vecinii săi și cu Uniunea Europeană, la scurt timp după ce Ucraina a asistat la una dintre cele mai importante realizări pe plan extern în scurta sa istorie de stat independent, și anume semnarea Acordului de liber schimb cu UE."
Cum ziceam, România a fost un susținător fervent al integrării Ucrainei pe piața de liber schimb a Uniunii Europene. Așa ne trebuie! „Fă bine și așteaptă rău!" Poate ne-om mai trezi!
