TUNELUL TIMPULUI - OAMENI, LOCURI, LEGENDE, CIUDĂȚENII ȘI OBICEIURI TRĂITE PE PĂMÂNTUL PERSAN (XXIV)

Când te gândești la imperiul persan, primul atribut care îți vine în minte este rudimentarul sau primitivismul. Însă istoria ne spune cu totul altă poveste. Perșii au dat naștere uneia dintre cele mai mărețe imperii din istorie. Prin anii 480 înaintea erei noastre, populația imperiului persan reprezenta aproximativ 44% din întreaga populație a globului, cel mai mare procentaj din întreaga istorie a lumii. Mituri despre perși sunt nenumărate, dintre care multe adevăruri crude, sângeroase și scene deloc ușor de digerat, tabuuri cu nemiluita, imposibil de încălcat. În Persia, poligamia a fost dintotdeauna și este la ordinea zilei. În familiile nobililor, îmi spuneau colegii iranieni, căsătoriile între frate și soră erau frecvente. Dacă soțul deceda fără să fi avut băieți, văduva se căsătorea cu ruda cea mai apropiată, iar dacă soțul rămânea văduv fără să aibă băieți, ruda lui cea mai apropiată lua în căsătorie pe una din fetele sau nepoatele sale.

Călătorind în Persia, țara minunilor, în ciuda percepției hiperbolizate, despre care se spune că mârâie toată lumea, am explorat orașe magnifice ale Iranului, pe Drumul Mătăsii unde am vizitat localități antice, moschei turcoaz, minuțios decorate, palate impresionante, bazaruri pline de viață în care te târguiești cu negustorii, creezi invidii între ei la ceea ce cumperi. Descoperi la tot pasul metamorfoza Persiei antice, cerul incandescent care se topește și devine una cu deșertul, incredibilii ochi verzi ai femeilor, un caleidoscop de culori și nuanțe greu de imaginat: Palatul Golestan, Muzeul Bijuteriilor, Koshan, Abyaneh, Isfahan, Yazd, Templul de foc Zoroostrian, Turnurile tăcerii, Pargadae, faimosul Persepolis. Vezi în Muzeul tezaurului din Teheran bijuterii, covoare, arhitectură, istorie, literatură și poezie prin operele de mare valoare estetică de prin aceste locuri. Când un iranian a aflat că vin din România, refrenul a fost evident: Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Eminescu - apropo! Câți dintre români l-au citit pe Sadegh Hedaiat?!

O societate patriarhală, acolo unde femeia este doar jumătate dintr-un bărbat și unde „Cuvântul e casa mea." Acolo unde am învățat persana pentru frumusețea de a împărtăși aceeași limbă, ceea ce sparge toate granițele și frontierele lumii, dar și pentru a-mi face datoria și duce misiunea mea până la capăt. Societate în care poți să critici dar nu poți insulta oameni. Dacă îndrăznești cumva și ai curajul să-l insulți pe Mohamed, vei întoarce pe toți cei din jurul tău împotriva ta, iar apoi nu mai exista dialog! Iranul este pentru noi, românii, altceva. O țară islamică cu o altă cultură, unde viața se desfășoară după cu totul alte reguli decât cele cu care suntem obișnuiți noi românii, și în general, europenii. În literatura și arta persană, cu o mare contribuție la tezaurul culturii universale - prima capodoperă este „AVESTA", (începutul mileniului II înainte de Hristos) cartea sacră a străvechilor perși atribuită, fără doar și poate, lui Zoroastru, ea cuprinde texte teologice, de legislație, de morală, rugăciuni, fragmente de legende PROFEȚIA ASUPRA SFÂRȘITULUI LUMII. Renașterea literaturii naționale persane a avut loc în secolele XX-XXI în timpul dinastiei persane a Samamizilor. Am căpătat multe cunoștințe de istorie persană de la colegii iranieni, lângă ei și foarte aproape de ei, mai tot timpul, pentru care le sunt profund recunoscător.

Arta persană sugerează o invincibilă și veșnică putere. Și sub suprafața ei, aparent calmă, se află forța brută, o apoteoză a monarhiei în care regele însuși este reprezentat în trei ipostaze: sau de adorație în fața unui altar al focului sacru; sau ucigând lei, tauri și monștri fantastici; sau stând pe tron într-o mână ținând sceptrul, în cealaltă o floare, iar în spate un servitor ținându-i umbrela deschisă, ceea ce înseamnă preamărirea regelui și regalității. Caracteristici provenite din zona culturală mesopotamiană sunt scările monumentale cu rampe convergente decorate cu basoreliefuri. Coloși animalieri fantastici păzind intrările, așa cum se prezintă și azi scara de acces a palatului de la Persepolis, largă de 7 metri și cu 106 trepte numărate de către mine de cateva ori, bolta leagăn care dureaza până în zilele noastre, imensă ca dimensiuni pe fața cladirilor, mormintele regale rupestre cioplite în stâncă, pe frontispiciu, de forma unei cruci grecești.

Electismul si elasticitatea culturală pare a fi o caracteristică definitorie a artei și spiritului persan, cheia longevității sale mai vechi de 3000 de ani, iar poporul respectă cu mândrie tradițiile sale printr-o cultură pluriactivă axată pe dialog, prin limbă și literatură, muzică, dans, arhitectură, artă culinară și religie.

Cum poate fi cineva persan? Simplu, la fel cum poate fi târnăvenean, de pe strada Republicii, ori târgumureșean din Piața Trandafirilor. E, poate, nițel mai greu la temperaturi ridicate, dar se descurcă!

(va urma)

Lasă un comentariu