Problema retrocedărilor este una de fond. Sub ocupația maghiară a Transilvaniei, românii au fost crunt oprimați. Nu erau nici măcar recunoscuți ca minoritate națională. Erau considerați câini și, eventual, în cel mai bun caz, sclavi ai grofilor, fiind lipsiți de orice drepturi, deși demografic dominau spațiul transilvan și surclasau toate celelalte minorități conlocuitoare la un loc. Nu au avut drepturi; să-și construiască biserici cu zid (decât din lemn, mai repede perisabile), nu aveau dreptul să fie împroprietăriți sau să-și cumpere proprietăți, să se stabilească în orașe, să aibă școli, nu le era recunoscută oficial limba și erau supuși unui proces permanent de asuprire, batjocură și asimilare forțată. Din truda și prin munca lor, prin dările pe care le-au plătit Imperiului Austro-Ungar, au fost edificate clădirile cele mai importante din sec. XIX-XX din Transilvania.
După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, s-au statuat o serie de obligații reciproce care priveau România și Ungaria. Locuitorilor Transilvaniei li s-a pus la dispoziție un drept de opțiune cu privire la cetățenia lor putând alege fiecare, fie cetățenia română ca locuitor al Transilvaniei revenită la România, fie a Ungariei, sau fie o altă cetățenie a statelor succesoare cu provincii istorice preluate din imperiu. Puși în fața acestei opțiuni, în afara populației obișnuite care a rămas în Transilvania, aproape toți marii proprietari și reprezentanți ai autorităților din Ungaria, prezenți în Ardeal, au preferat să nu recunoască și nici să accepte Unirea României dar, foarte important, au ales cetățenia ungară sau în orice caz nu au preferat cetățenia română și au plecat în străinătate.
De aici s-a încetățenit și termenul de „optanți unguri". Aceștia dețineau cca 80 la sută (sic!) din proprietățile Transilvaniei.
Pe baza tratatelor încheiate, România i-a despăgubit în lei aur pe optanții unguri. Din cele consemnate în documentele analizate de istorici, se pretindea o despăgubire globală de peste 33 miliarde lei la vremea respectivă (în timp ce bugetul anual al României nu depășea 13 miliarde de lei), care să se achite imediat; plata să se facă în franci aur și coroane aur cu o singură tranșă, plata 20% pentru deranjul în proprietate, cu păstrarea unor proprietăți la alegere.
Ulterior, după Diktatul de la Viena și cedarea Ardealului de Nord, drept „răsplată", prin ocupația horthysto-fascistă, tirania a continuat, iar românii au fost masacrați, au avut parte de un cumplit pogrom doar pentru vina de a fi români. Peste o mie de români au fost uciși cu sălbăticie, barbarii omorând deopotrivă, femei, copii, familii întregi de români ardeleni.
Astăzi, moștenitori ai celor o dată despăgubiți de către statul român, chiar criminali de război solicită de la Budapesta și primesc generos, aberant, prin instanțele de judecată din România, retrocedarea bunurilor și a proprietăților respective. Am reușit, ca prefect, să blochez și să anulez prin instanțele de judecată câteva dintre aceste cauze. Bătălia mea continuă, în timp ce Budapesta nici nu vrea să audă și nici nu permite legislativ retrocedări în situații similare.
Propaganda ungurească însă se amplifică consecvent astăzi și „democratic", în preajma aniversării Centenarului Marii Uniri a României. Țara noastră este chiar amenințată și șantajată fățiș de către guvernarea Viktor Orban, că nu va fi susținută pentru aderarea sa la Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică, pornindu-se de la pretextul situației Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureș. Iar mesajele propagandistice pe care unii extremiști maghiari le plasează frecvent la postările mele de pe Facebook sunt astăzi grăitoare de la sine, cu privire la o acțiune concertată politic, îndreptată războinic împotriva României. Iată doar câteva:
„Problema cu câinii de români este că tu crezi că Transilvania este numai a ta. Greșit. Poți să-mi spui ce ai construit acolo? Tot ce este acolo este maghiar! - ai înțeles? - da. Nici dacă, nici albaneză, nici română, nici românesc, ci maghiară. Maghiară! Și toată zona asta pentru tine e chirie temporară! Amintiți-vă de vreun câine de român bun, nu veți fi regi un timp îndelungat în Transilvania. În curând vă expiră contractul de închiriere! Și amintiți-vă, România are în jurul său țări care știu cine sunt. Țări cărora nu le plac trădătorii. Bulgaria, Turcia, Serbia, UNGARIA, Polonia și, bineînțeles, Rusia. Sper că înțelegi ce vreau să spun. Ceea ce crezi tu nu e al tău."
