Ca și târgumureșenii, sibienii doresc să-l aibă „acasă la ei" pe Avram Iancu!

Poate că cititorii fideli ai uitatului meu ziar mureșean „Cuvântul Liber" își mai reamintesc că în repetate rânduri îmi exprimam încrederea că sibienii se vor învrednici, odată și odată, să aleagă un om de mare ispravă care să dăltuiască, cu măestrie, frumosul chip al lui Iancu. Iată că acel temerar gând avea să se împlinească cu mai bine de 5 ani în urmă. Numai că măiastra creație sculpturală din bronz aurit, gândită cu sufletul și lucrată cu bătăturile palmelor sale de talentatul artist plastic sibian Radu Aftenie, în zadar așteaptă clipa în care să ajungă a întregii, lungul, patrioticul și înălțătorul șirag al „Patheonului Căturarilor Ardeleni" de pe aleile cu platani și castani ale „Parcului ASTRA". Inclusiv să găzduiască firescul, omenosul și creștinescul ceremonial cultural-religios al dezvelirii și sfințirii acelui bust! Pentru că se dovedește, tot mai des, adevărul regăsit în versurile năsăudeanului George Coșbuc, cum că „Oameni răi, din lumea rea/Îmi tot închid cărarea", transformând voitul lor refuz într-o condamnabilă nepăsare, tăcere și uitare! Mă gândesc că dacă o anumită personalitate a statului român ar fi luat parte la festivitățile de la Țebea, atunci cu siguranță că moții lui Iancu l-ar fi rugat frumos, și cu iertăciunea marelui deranj, să facă un amar de bine, de a mijloci oficializarea eternizării numelui de renume și eroicele fapte de curaj ale lui Avram Iancu și în multisecularul Sibiu-Hermannstadt! Nu de alta, dar opreliștile sunt puse în calea acestui deziderat încă de pe vremea când „Omul Nostru din Ardeal" încă mai era primar respectat și votat al urbei de pe Cibin! Și cât de mândru și de bucuros ar fi „Crăișorul Munților Apuseni" să își poarte privirea de veghe peste Țară și Neamul său românesc măcar de ziua aniversară a 100 de ani de la Mare Unire, din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia!

Notă:

Aceleași dragi amintiri, referitoare la Avram Iancu, adăpostește și muncipiul Târgu Mureș, încă din anii tinereții sale, atunci când era „cancelist-practicant în drept" la ungureasca „Tablă Regească", instituție care, pe acea vreme, își avea sediul în clădirea actualei Curți de Apel, de pe strada „Ștefan cel Mare și Sfânt". Ca urmare, se prea poate ca încă de pe atunci să dateze și înscrisul proiectului primei proclamații a revoluționarilor români ardeleni de pe Câmpia Libertății a Blajului. Text gândit și redactat, în mare secret, în chiar mica lui locuință ocazională, situată pe o străduță lăturalnică, nu departe de „Bisericuța de Lemn" și de zidurile fortificate ale cetății medievale. Așa se face că de multă vreme, atât strada, cât și „Căsuța-Muzeu Memorial", de la numărul 23, poartă presigiosul său nume. Însă, cea mai trainică și durabilă amintire a sa este și va fi (atâta vreme cât vom avea Ardealul și trupul rotund al Țării în ocrotire, păstrare și apărare), impunătoarea Statuie ecvestră a lui Avram Iancu, ridicată cu aproape 39 de ani în urmă în vecinătatea Bisericii-Catedrale Ortodoxe din Piața Trandafirilor. Autor: maestrul-sculptor Florin Codre.

 

Lasă un comentariu