ÎNCĂ O VICTIMĂ!

Da, încă o victimă, pentru că au mai fost și probabil o să mai fie. De această dată cu regret profund îl numesc pe locotenent-colonelul (rtr) sing. NICOLAE IOSIF NEAGOI.

Motivul acestor victime - modul dezastruos de recalculare a pensiilor pentru cadrele militare în rezervă și retragere.

Nu cu mult timp înainte lt. col. Nicolae Iosif Neagoi vine și-mi spune că a primit Decizia de recalculare a pensiei, foarte afectat, spunând că este hotărât să acționeze în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale. Desigur motivul era că mai mult de jumătate din pensia sa în plată era redusă.

Frământările nu-l lasă însă în pace și în data de 7 septembrie 2017 în cotidianul „Cuvântul liber" la rubrica „Pe tema pensiilor militare" scrie un articol cu durerile pe care le simțea, dureri ce sunt comune majorității colegilor lui.

Pentru că articolul în sine m-a mișcat încă de la apariția sa și s-a amplificat acum la vestea tristă a plecării dintre noi a colegului și prietenului nostru Nicolae Iosif Neagoi mă obligă să reiau câteva din ideile sale pentru ca cei în măsură să hotărască soarta unor oameni să vadă sau să audă.

Făcând o paralelă între viața civilă și cea cazonă autorul articolului scrie: „Una este să trăiești și să activezi în brațele democrației și alta este să fii decenii la rând sub presiunea datoriei militare și a unui jurământ de credință".

Făcând referire la Legea 223/2015 - Legea pensiilor militare de stat scria: „Apreciez că la prima lectură pare a fi dreptatea coborâtă din rai", fiind generoasă cu unele categorii, în special cu cei trecuți în rezervă recent și sunt afectați puternic pensionarii dinainte de 2001.

Rememorând în puține cuvinte viața de militar se întreabă și sunt de acord cu el.

„Știu oare conțopiștii de la butoane ce a însemnat să îmbraci uniforma Armatei României la 16 ani, să fii sergent la 17, sergent major și comandant al colegilor la 18 ani, să fii încorporat și student 4 ani, comandant de pluton la Vânătorii de munte, în 1968 (când Europa fierbea sub pericolul unui război comunist), să locuiești, ani la rând, într-o garsonieră confort 5 și să lucrezi 7 zile din 7, ca să poți participa măcar o zi la cursurile de la universitate, sau la examen? Știu ei oare ce a însemnat să pregătești în aceste condiții o paradă militară, cu tehnica de la serviciu, ori să participi cu „tehnica autohtonă" la aplicații și demonstrații în fața „șacalilor" din Tratatul de la Varșovia? Știe cineva dintre ei a ce miroase camera de luptă din tanc la plecarea loviturii, sau o remiză de tancuri la o alarmă când pornesc deodată zece încălzitore, și în sfârșit să vezi „moartea cu ochii" de cinci ori în treizeci de ani și să nu-ți rămână altceva ca salvare decât competența și prezența de spirit?

Cu siguranță, toate acestea nu le știu și nici nu le au în vedere cei care cred că ne hotărăsc soarta la bătrânețe prin puterea banului. Altfel nu se explică „operele" aberante și umilitoare pe care ni le trimit în chip de decizii.

Ce urmează? Nemulțumiri și dezolare pentru unii, procese îndelungate și consum de nervi pentru alții, ori indiferența prostului și acceptarea umilinței pentru cei care se mulțumesc cu prea puțin.

Consumul de nervi, dezolarea ce l-a cuprins, umilința la care a considerat că a fost supus i-au adus tragicul sfârșit, pe care toți colegii îl regretăm.

Poate că există și o bucurie, din partea celor care s-au ocupat și se ocupă de reducerea pensiilor militare de stat pentru că au acum la dispoziție nu numai partea din pensie redusă ci pensia întreagă.

Colegii și-l vor aminti ca pe un martir al nedreptăților făcute și-l vor regreta profund.

Închei acest dureros material cu cuvintele lui: „…banii vin și se duc, iar militarii de profesie nu prea aleargă după înavuțire. Dreptatea, în schimb, este o valoare care merită să fie apărată indiferent de perioada istorică sau de sistem".

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Lasă un comentariu