La 24 septembrie au loc în Germania alegerile parlamentare. Tema principală în dezbatere este invazia refugiaților.
„Galera germană", vicecampioană mondială la export scârțâie sub povara transportului. La vâsle tinerii „musafiri-muncitori" din anii 1960-1970 (turci, italieni, spanioli etc.) au fost înlocuiți, încă din anii '90 cu forțe proaspete din Europa de Est și cu un număr limitat de azilanți din zonele destabilizate politic ale altor continente, constituind o mână de lucru ieftină.
Imensul exod de refugiați, declanșat la chemarea „Mamei-Merkel", în anul trecut, a determinat, însă, un balast financiar și nu numai atât. „Das, Boot, ist voll" (Barca e plină) și „die Barke se scufundă", strigă din nou nemții cu disperare.
Concomitent actele de terorism și criminalitate iau proporții. Merkel, cancelarul Germaniei face acum mari eforturi să-i returneze, dar azilanții își cer „drepturile de ședere" în fața instanței judecătorești.
„În pușcărie cu Merkel" spune unul dintre șefii partidului Alternativa pentru Germania. Profitând de această conjunctură, s-ar putea ca acest partid de dreapta (Afd), antieuropean și antisemit să ajungă pe poziția a III-a, în alegeri, cu peste 10%. După Uniunea Creștin și Social Democrată (CDU + CSU) cu aproximativ 38% și Partidul Social Democrat (SPD), cu aproximativ 26%. În rest, liberalii (FDP), ecologiștii (verzii) și Stânga (PSD) luptă pentru un peste 8%.
În fosta DDR situația este favorabilă Stângii și Dreptei. Zilele trecute, în campania electorală, „Kancelara" Angela Merkel, a fost întâmpinată cu „Hau ab" (Cară-te) și „Geh nach hause" (Du-te acasă)! Aparent, un paradox, Merkel tocmai venise acasă, în fosta ei patrie. E adevărat că, în prealabil, într-o discuție cu publicul (televizată), Merkel s-a adresat cu multă aroganță unei pensionare, care după 40 de ani de muncă primea o pensie de 620 de euro (chiria - 500 euro), spunându-i să apeleze la ajutorul social!
Cu 4 ani în urmă am asistat pe viu la o demonstrație anti-Merkel a muncitorilor de la Uzinele Opel din Russelheim. Un vacarm de nedescris, huiduielile continuând timp de două ore fără întrerupere.
Eforturile poliției civile, intrând în mulțime, din toate direcțiile, au fost zadarnice.
Merkel a ieșit atunci învingătoare în alegeri. Cu zâmbetul pe buze, „Fetița-Bundeskanzelar", cea care și-a înlăturat școlărește mentorul, cancelarul Unirii Germaniei, Helmuth Kohl, își va doborî ultimul adversar, care are neșansa de a fi președintele Parlamentului European, Martin Schulz.
Cine este Schulz:
- S-a născut la 20.12.1955 într-un orășel de lângă Achen (Westfelia de Nord). Tatăl polițist, membru al Partidului Social Democrat (SPD), mama politiciană - CDU - Partidul Creștin Democrat;
- În 1972 joacă din pasiune fotbal la Rhenania Würselen, clubul la care și-a început cariera renumitul antrenor federal Jupp Dervall. La vicecampioana de juniori se bea zdravăn după meciuri;
- Concomitent rămâne repetent, părăsind liceul fără bacalaureat. Directorul îi aranjează un post de bibliotecar. Citește mult literatură germană și europeană;
- Un an mai târziu se accidentează grav la genunchi. Sfârșit de carieră sportivă - prăbușire;
- La 19 ani (1974) un prieten psiholog, Grossman îl readuce pe linia de plutire. Intră în SPD;
- În 1980 îi apare prima carte, o bibliografie;
- 1982 - deschide o librărie. Grossman (președinte SPD) îi oferă spațiu. Beneficiază de un credit;
- 1987 -1998 ajunge primar al orașului. Prietenul său este acum parlamentar regional. Dezvoltă o zonă industrială imensă. Intersecția Achen. Succesul rapid îi oferă posibilitatea să-l concureze pe mentorul și prietenul său. Nu o face!
- În 1994 devine membru al Parlamentului European;
- 1998 Grossman ajunge secretar de Stat în minister;
- 2004. Schulz e ales șeful fracțiunii SPD. Înzestrat cu o retorică bună, perfecționează franceza și engleza făcând pași repezi spre vârful piramidei;
- În 2012 este Președinte al Parlamentului European;
- Anul 2017 înseamnă pentru politicianul european un nou început, de data aceasta în Germania. I se creează un „culoar".
SPD-ul recurge însă, la o rocadă neinspirată. F.W. Steinmeier, ministru de Externe, preia cu acceptul și spre bucuria „kancelarei" funcția de președinte al Germaniei, o linie politică moartă. Al doilea , Sigmer Gabriel, ministru al Economiei și vicecancelar a trecut la Ministerul de Externe. Concomitent pierde și șefia SPD, locul său fiind luat de Martin Schulz, candidat la funcția de Cancelar.
În sondajele de opinie Merkel pierde prima poziție pe primele locuri fiind Steinmeier și Gabriel, dar păstrează un avantaj considerabil față de adversarul direct, Schulz (aprox. 20%), SPD-ul și-a tăiat craca de sub picioare.
Schulz luptă cu disperare în continuare: „Sunt unul dintre voi" este sloganul cu care a început campania, dar cine-l crede?
Merkel așteaptă cu răbdare, această răbdare care i-a scos din sărite pe adversarii ei politici care s-au autoeliminat. Actualul și viitorul cancelar al Germaniei refuză al doilea duel TV.
„Europa pierde partida cu Germania".
