Când vă aduc acum în prim-plan poate cea mai „arzătoare" problemă a României contemporane, mă refer la războiul psihologic și biologic împotriva nenăscuților și a nou-născuților, aș vrea să fac un apel nu doar la conștiința dumneavoastră, ci la conștiința tuturor cetățenilor acestei țări aflate în plin proces de îmbătrânire (din cauza natalității scăzute), ca să medităm lucid cu toții - nu numai pentru o clipă - la următoarea întrebare: oare cine altcineva de pe acest pământ, dacă nu chiar acele fericite mame care nasc, ne-ar putea spune mai în cunoștință de cauză ce mare bucurie se poate revărsa în suflet când ții în brațe pentru prima dată pruncul zămislit din propriul pântec? Practic, aceste ființe fericite sunt și mamele noastre, ale tuturor!
Constat însă cu tristețe și durere că împotriva acestei bucurii fără de margini care însoțește nou-născutul lăsat de părinți să vadă lumina zilei, spre a aduce înmugurire și vigoare întregului nostru neam, un întreg sistem criminal se pune legal în mișcare pentru a-l distruge pe copil mai întâi din mentalitatea maternă și paternă, apoi „din pântecul" mamei rămase gravide și, în cele din urmă, chiar „din fașă". Se pare că medicina intervine în mod brutal în sistemul imunitar al copilului și ajunge să îi transforme pe copiii noștri în cobai ai marilor companii farmaceutice aflate într-o nebună goană după bani.
Astfel, ori că vorbim de nenăscuți ori de nou-născuți, principalii responsabili de uciderea pruncilor fie din dorințele oamenilor, fie din pântec sau supuși la tot felul de vaccinări dubioase încă din fașă, sunt părinții (sau, după caz, partenerii de sex opus necăsătoriți). Cu a lor minte ajunsă la stricăciune datorită unor false iluzii, prin care își provoacă de fapt o rană de moarte vieții lor conjugale, călăuziți de ideea de a împrumuta și ei „stilul" de viață din Occidentul european (unde dominantă este plăcerea facilă, dar nu și dragostea adevărată), ei bine, mulți dintre acești părinți sau potențiali părinți iresponsabili nu mai vor pur și simplu să aibă copii (evident, cauzele fiind multiple). Ca să înțelegem corect politica demografică dezastruoasă din ultima jumătate de secol a statului român, când regimul comunist a forțat creșterea natalității prin Decretul din 1966 privitor la limitarea condiționată a numărului avorturilor, iar regimul „democrat" a concurat nepăsător la scăderea natalității prin legalizarea posibilității avortului, pe „ritmurile sexy ale Lambadei", la 26 decembrie 1989, vă aduc la cunoștință că numărul statistic oficial al avorturilor în România (în perioada 1958 - 2010) este de 22.391.278! Cu alte cuvinte, „înoată" cu toții în sânge printr-un păcat strigător la cer și amenințați fiind în dăinuirea ființei noastre naționale. Iată că ne facem complici în felurite forme la uciderea unei alte Românii, nenăscute!
