Este de-a dreptul inadmisibil, regretabil ce se întâmplă în România zilelor noastre, ca pe spinarea unor oameni care au decedat și pe tragedia unor familii să începi, cu ipocrizie, să arăți o mare îngrijorare.
Sub blestemul așa-ziselor ONG-uri, așa-zisei societăți civile, toată țara este condamnată la lipsă de autoritate, la lipsa de un minimum de măsuri obligatorii ce se impun, fiind mereu comentate zgomotos de „sfătoșii" care le știu pe toate.
Asistăm, de mai bine de 20 de ani la un răsfăț al nevolniciei, al mediocrității, a ceea ce frizează absurdul pentru că nu facem altceva decât să copiem ca maimuțele niște modele, fără o minimă analiză, fără să vedem dacă există aplicabilitate în țara noastră. Explicațiile sunt simple dar numeroase:
- suntem învățați să coabităm cu câinii vagabonzi, fiind probabil unici în lume cu copii omorâți de câini, chiar în capitala țării, dar și în alte orașe;
- cerșetoria a fost ridicată la rang de milostenie;
- legislația privind administrarea spațiului verde este făcută în bătaie de joc, care transformă orașele în zone subasiatice, luxuriante, protejate chiar de așa-zisa dragoste față de spațiul verde; nucii au devenit plantații protejate în orașe; s-a ajuns în așa situație încât este de două ori mai dificil să toaletezi un copac - un lucru de bun simț - decât să defrișezi jumătate din pădurile României;
- în lipsa proiectelor de drumuri s-a preferat instituirea de amenzi usturătoare, conducătorul auto fiind ultimul respectat în ierarhia străzii, deși s-a manifestat mereu o îngrijorare față de șoferi, dar prin pândă la linia continuă și prin radare.
În acest fel nu se pot realiza mari proiecte. Gândiți-vă că din cauza liliecilor, a fosilelor și a altor lighioane preistorice, nu avem drumuri ocolitoare. Și asta datorită așa-ziselor ONG-uri și societăți care se consdieră că au caracter protecționist. E normal să avem nuci și castani în oraș?
Uneori parcă este de prisos să tot atragi atenția că în țara asta se merge din rău în mai rău, pentru că este deja penibil ce se întâmplă.
