Povești (nu doar) de seară, ca „între fete", cu LILIYA SHOLOMEY (II)

- Te salut, Lili! Bună dimineața!

- Bună dimineața, scumpa mea! Sper foarte tare că ai dormit azi mai mult

- Hm! Nu mă laud, dar tu ești plină de energie, Lili! Care e crezul tău, de fapt?

- Nu-i prea ușor de concentrat… pe facebook, dar iată-l!

• Trăiește viața necătând la toate, zâmbește!

• Nu regreta trecutul, trecutul este o țară pe care ai cercetat-o! Privește orizontul și descoperă noi spații, care sunt tot atât de imense câtă tărie și credință ai tu în sine!

• Fii mereu mulțumită și răspunde numai cu bine tuturor în jur!

• Ai grijă de familie și de cei dragi sufletului! Dacă ai cu cine să împarți, împarte, fie emoții, fie partea materială!

• Șterge din viață invidia, ura, supărarea și cele rele! Mereu mulțumește, iartă și fii iubitoare!

- Ești credincioasă?

- Eu nu prea mă duc la biserică, merg foarte rar..., când trebuie să pun lumânări, nu pentru că lumea, în jurul meu, îmi spune că așa trebuie să fie, fiindcă așa sunt tradițiile ortodoxe! Dar am un loc foarte fragil și intim în inima mea, și numai eu știu cu cine vorbesc când mi-e foarte greu ...

- Da, relația cu Dumnezeu este o relație de intimitate a fiecăruia, nu se strigă în gura mare ca la paradă sau în discursuri de campanie electorală! Gândim cam la fel. Dar să revenim la discuția din serile trecute! Deci, te-ai născut în Ucraina, într-o familie de pedagogi: mama Zinaida, era ucraineancă, tatăl - Nicolai Șolomei, era moldovean. În 1995, ai absolvit Academia de Muzică „Gavriil Musicescu", la specialitatea Canto academic, clasa conf. univ. Svetlana Strezeva, Artistă Emerită - stagiară a Teatrului „La Scala" din Milano. În 1998 ai obținut masteratul la aceeași specialitate, în clasa prof. univ. Vladimir Dragoș, Artist al Poporului din Republica Moldova. Ai dublă cetățenie - a Republicii Moldova și a României, cu rezidență în Iași. Ai urmat studii doctorale postuniversitare, în 2002-2003, la Hochschule für Musik und Theatre „Felix Mendelssohn Bartholdy" din Leipzig, cu Jitka Kovarikova-Richter. În 2000 ai luat Premiul I la April Spring Festival din Coreea de Nord, apoi premiul festivalului „Crizantema de Argint" de la Chișinău. Ești „uriașă", deși micuță de statură, și de o modestie înaltă cât Himalaya. Toți artiștii mari sunt modești, dar tu chiar că depășești orice limită a modestiei. Ești de o naturalețe cuceritoare, datorită căreia ne-am și împrietenit. Te-am „ghicit" ascultându-ți înregistrările, și sunt bucuroasă și onorată că ne-am împrietenit și că vei veni să ne cânți la „Punți". Flerul meu nu a dat greș. Ai urmat și un master-class cu marea noastră soprană Mariana Nicolesco, la Brăila, în 2013. Dar, să ne întoarcem la povestea ta, totuși! Îți era teribil de dor de casă…

- Da…! Am studiat la Chișinău un an și m-am întors acasă. Acolo am terminat și școala. Apoi am venit apoi în Moldova, să-mi caut fericirea în muzică. Am dat examen la Colegiul de muzică „Eugen Coca" și am fost primită la facultatea Canto academic. Dar visul meu era muzica de estradă, muzica ușoară.

- ????

- Am fost dezamăgită și tristă până într-o zi, specială, când am auzit, la radio, scena Tatianei din opera lui Ceaikovski, „Evgheni Oneghin", și cupletele lui Roberto din opra „Iolantha", tot a lui P. Ceaikovski. De atunci, lumea muzicii, pentru mine, s-a schimbat și a început o dragoste veșnică: eu și opera. La Academia de muzică „G. Musicescu" am fost primită după anul III (dar a trebuit să învăț 4 ani) și am fost foarte norocoasă, pentru că am ajuns în clasa Svetlanei Strezeva, prim-solistă a Operei Naționale, care a studiat cu diva mondială Giulietta Simionato, de la Teatrul „Scala" din Milano.

- Și „botezul" publicului de operă când a venit?

- Pe scena teatrului am debutat fiind studentă în anul III, în rolul Oscar din opera „Bal mascat" de Verdi.

- Lili, tu ai un repertoriu foarte vast și un palmares uluitor. Am răsfoit CV-ul și-mi dau seama că nu putem cuprinde în această discuție, și în acest spațiu jurnalistic, tot ce ar fi de spus. Vom reveni, dar aș dori să menționez măcar rolurile interpretate în perioada următoare obținerii titlului de Artistă Emerită din Republica Moldova, unele spectacole constituind premiere pe scena de la Chișinău printre care producțiile: în 2007, soprano din baletul „Luceafărul" de E. Doga, Rosina („Bărbierul din Seviglia" de G. Rossini), Gilda („Rigoletto" de G. Verdi), Oscar („Bal mascat" de Verdi), Violetta („Traviata", de G. Verdi), Lucia („Lucia di Lammermoor" de G.Donizetti), Adina („Elixirul dragostei" de G.Donizetti), Micaela și Frasquita („Carmen" de G.Bizet), Liu („Turandot" de G.Puccini), Musetta („Boema" de G. Puccini), Susanna („Nunta lui Figaro"de W. A. Mozart, Marfa („Mireasa țarului" de N. Rimski-Korsakov), Zerlina („Don Giovanni" de W. A. Mozart), Adele („Liliacul" de Johann Strauss), „Vocea umană" de Francis Poulenc (Monoopera), („Rățușca cea urâtă" de I. Covaci), Prilepa („Dama de Pică" de P. I. Ceaikovski). Cânți și mari lucrări vocal-simfonice, de A. Vivaldi - „Gloria", G.F. Handel - Messe, J. Haydn - „Die Schoepfung", W.A. Mozart: Messe C-Dur, Requiem, Messe e-moll L. van.Beethoven: Missa Solemnis , „KronungMesse", Recviemul de Verdi, Karl Orff - „Carmina Burana"… Presupun că în original.

Să le spunem cititorilor noștri că ești și actriță, că ai întreprins turnee în Spania, Portugalia, Germania, Ucraina, Elveția, Kîrghistan, Azerbaidjan, Norvegia și România (în 2013, concert solo, în urma master-class-ului doamnei Mariana Nicolesco). Ai participat cu delegația prezidențială a administrației V. Voronin la Strasbourg, reprezentând cultura muzicală a Republicii Moldova. Apropo, câte limbi știi? Noi, muzicienii, avem ureche bună, în general suntem poligloți.

- Știu și vorbesc limbile ucraineană, rusă, română, germană, italiană, engleză. Înțeleg spaniola și poloneza.

- Excelent! Presupun că și citești mult. Care sunt autorii tăi preferați?

- Mulți. Ca și ai tăi, dar poate că nu aceiași. Ia să vedem! Colleen McCullough, Erich Maria Remarque, Garcia Marquez, Mark Levi, N.Gogol, A. Cehov, Mark Twain, B. Pasternak, A. Ahmatova.

- În proporție de 99%, avem gusturi comune, în multe privințe. Dar, mai ales, ne leagă faptul că, înainte de orice pe lumea asta, suntem MAME. Eu încă nu am cunoscut-o personal pe fetița ta, Nicole, dar nu mi-a fost greu să-mi dau seama, din fotografii și din postările ei, că nu e greu să iubești un asemenea copil. E deosebită și te felicit pentru modul în care ai reușit s-o crești și s-o educi, ca singur întreținător de familie!

- Nicole este foarte deosebită, este imposibil să nu o adori! Este o personalitate pe deplin formată, în ciuda vârstei tinere - 15 ani. Este o fată înțeleaptă, deșteaptă, autodidactă, foarte dezvoltată, care devine tot mai interesantă pe an ce trece. Este un erudit, un intelectual, un prieten adevărat. Îmi dă sfaturi foarte bune în toate domeniile, iar eu le prețuiesc foarte mult și deseori le urmez. Este emotivă, dar nu se exteriorizează. Este fiica perfectă. Eu spun deseori că Nicole este o fetiță din Cosmos. Ea râde. Nicole este perseverentă, ordonată; este o perfecționistă și are un fin simț al umorului. A preluat cele mai frumoase calități, și de la tatăl ei, și de la mine. Cu alte cuvinte, a adunat tot ce era mai bun în familiile părinților ei. Un adevărat omuleț mare!

- Și ea citește mult, am impresia.

- Adoră să citească, iar acesta este meritul meu, și mă mândresc: am început să îi citesc cărticele de la cinci luni, iar apoi îi aduceam enciclopedii de peste tot. Multora, Nicole le pare cam distantă, prea serioasă… Dar ei nu o cunosc așa cum este ea în realitate. Când zâmbește, îi spun: „Nicole, îmbrățișezi o lume întreagă cu zâmbetul tău!" În zâmbetul ei te topești! Este o persoană extrem de deschisă, dar numai pentru cei apropiați. Prietenele mele și-au construit cu mare atenție relațiile de prietenie cu Nicole, pentru a stabili această legătură delicată. Dar acum o adoră cu toate.

- Am putea scrie o carte împreună, dar va trebui să ne oprim, din considerente de spațiu. Vorbește-mi, în încheiere, despre pianista Marina Mamaliga, care te acompaniază în recitalul de la Târgu-Mureș! Observ că sunteți și prietene.

- O cunosc pe Marina de mult! Încă de când ea era elevă la Liceul republican de muzică „S. Rahmaninov". Eram studentă la Academia de muzică „G. Musicescu". Am fost nvitată la liceu, să predau la clasele pian cursuri de prezență scenică, să le arăt cum trebuie să devin pianiști de concert. Era era un val al pianiștilor puternici și foarte talentați. După aceea, noi am evoluat permanent împreună. Marina e o persoană foarte inteligentă, frumoasă, talentată și gingașă ... Gingășia ei se simte și în sunetul ei.

- Deci, voi cântați de mult împreună! E foarte important pentru un cântăreț să aibă un pianist cu care să poată comunica perfect, nu doar în partitură.

- Da. Ne cunoaștem de 12 ani. Și mama Marinei e o pianistă bună, la Tighina, unde predă pianul. Iar sora Marinei, la rândul ei, e o pianistă foarte puternică - surorile cântă în duet, și chiar au câștigat un premiu important: locul al doilea la un concurs internațional din Rusia, „Concursul duetelor". Sunt foarte mândră de ea. I-am urmărit pașii, de la prima apariție, și deja iese pe scena mare cu capul sus.

E un înger și o iubesc cu toată inima.

- Și tu ești o persoană absolut remarcabilă, dragă Liliocika!

Te-am îndrăgit ca pe o soră, mă bucur că ne-am cunoscut și că mă onorezi cu prietenia ta, pe care o consider un dar minunat. Sunt convinsă că publicul Punților va fi fericit să vă asculte. Să ne dorim, reciproc, succes!

- Succes, Marianocika! Mulțumim pentru invitație! Venim cu drag.

Lasă un comentariu