NEMȚII N-AU MEMORIE, IAR EUROPA ÎI ACLAMĂ!

Distribuie pe:

Prea mici pentru un război așa de mare, noi, românii, nu avem decât „alternativa" de a o felicita pe Frau Merkel pentru previzibila sa victorie, câștigarea - deși cu pierderea unui sfert din popularitate - al celui de-al patrulea mandat de cancelar al Germaniei! Heil, așadar!

În fond și la urma-urmei, poate că e răul cel mai mic din tot ce se putea întâmpla bătrânei și mult prea obositei Europe, căci o victorie categorică extremei drepte ne-ar fi tulburat fragilul confort al comentariilor atotștiutoare, punându-ne și mai abitir circumvoluțiunile pe bigudiuri.

Desigur, Europa dorește să rămână, măcar în cele mai frumoase amintiri ale naivilor, „continentul valorilor societății deschise, spre care privește toată lumea ca spre reperul esențial mondial", numai că „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg", mai niciodată, așa că migrația dirijată de noua ordine criminală, care a distrus țări bogate pentru a deposeda populațiile băștinașe, izgonindu-le spre un nou iluzoriu El Dorado, de data aceasta european, își va atinge scopul.

Wikipedia denumește imigrația ca fiind „o mișcare a oamenilor într-o altă țară sau regiune în care aceștia nu sunt nativi, cu scopul de a se stabili cu acolo cu traiul, în special pentru o perioadă permanentă. Imigrația este o urmare a unui număr de factori, inclusiv: prosperitate economică, motive politice, motive familiale (de ex: reunificarea acesteia), de a scăpa de un conflict sau dezastru natural, sau pur și simpla dorință de a-și schimba mediul de viață. Dumneaei, imigrația, producându-se din diferite motive: de siguranță (în caz de război sau alte conflicte armate în țara de origine (epidemii, foamete, secetă, cutremure, inundație, tsunami și alte catastrofe naturale);

• din motive politice (dizidență politică, fugade persecuție politică, purificare etnică, dictaturi, corupție politică, lipsa diferitelor drepturi și libertăți);

• din motive economice (locuitorii din țările sărace caută o viață mai bună în țările dezvoltate;

• din motive de fiscalitate (instalare într-o țară cu un nivel de impozitare mai scăzut);

• din motive profesionale (pentru a găsi un loc de muncă, pentru evitarea șomajului);

• din motive educaționale (pentru studii, învățarea unei limbi străine, obținerea unui grad);

• din motive religioase (fundamentalism religios sau intoleranță religioasă);

• din motive sentimentale (alăturare de un alt membru al familiei deja instalat).

• din motive personale (identificare cu valorile sale ideologice, angajament cu partenerii rezidenți într-o altă țară);

• din motive infracționale (pentru implicarea în activități criminale, pentru a evita arestarea, pentru a scăpa de justiția țării sale);

· într-o manieră forțată, în cazul în care cei care migrează sunt victime ale traficului de ființe umane.

Pe alese! 

„Stând strâmb ca să judecăm drept" - cum spuneau bătrânii - oricine poate vedea că imigrația este influențată de o combinație de factori economici, politici, sociali și de mediu: fie în țara de origine a unui migrant (factorii de impuls), fie în țara de destinație (factori de atracție).

Din punct de vedere istoric, se consideră că relativa prosperitate economică și stabilitatea politică din UE au exercitat un efect de atracție considerabil asupra imigranților.

Desigur că, în țările de destinație, migrația internațională poate constitui un instrument utilizat pentru a remedia deficite specifice ale pieței forței de muncă. Cu toate acestea, este aproape sigur că migrația, considerată individual, nu va reuși să inverseze tendința actuală de îmbătrânire a populației înregistrată în multe zone din UE.

Îmi rezerv dreptul de a fi sceptică în privința elanului constructiv al unor peregrini și peregrine deprinși să mânuiască mai degrabă pușca, tancul sau grenada, în cel mai fericit caz făcălețul de plăcinte și iataganul de shaorma…, dar „never say never".

Am văzut și migranți fericiți, fiindcă, în fond și la urma-urmei, cel mai trandafiriu fond de ten este cel ridicat implorator către Dumnezeul creștin din ruinele și molozul catedralelor medievale, zdrobite cinic de buldozerele mileniului 3, spre slava noului Califat ce se lățește unind fratern Turnul Effel cu Turnul Londrei și cu mausoleul din Piața Roșie, itt es most.

Voila, și-așa-mi vine câte-un gând…!

Să vorbim și despre emigrație!!!

În 2015, 4,7 milioane de persoane au imigrat în unul dintre statele membre ale UE-28 și, conform rapoartelor, cel puțin 2,8 milioane de emigranți au părăsit un stat membru al UE. Aceste cifre totale nu reprezintă fluxurile migratorii către/dinspre UE în ansamblu, întrucât acestea includ, de asemenea, fluxurile între diferite state membre ale UE. Dar…

Germania a raportat cel mai mare număr total de imigranți (1.543.800) în 2015, fiind urmată de Regatul Unit (631.500), Franța (363.900), Spania (342.100) și Italia (280.100). Germania a raportat cel mai mare număr de emigranți în 2015 (347.200), fiind urmată de Spania (343.900), Regatul Unit (299.200), Franța (298.000) și Polonia (258. 800).

În 2015, 17 dintre statele membre ale UE au raportat o pondere mai mare a imigrării decât a emigrării, însă în Bulgaria, Irlanda, Grecia, Spania, Croația, Cipru, Polonia, Portugalia, România, Letonia și Lituania, numărul emigranților a depășit numărul imigranților.

În 2015, proporția relativă a imigranților resortisanți, și anume imigranții cu cetățenia statului membru al UE de destinație, din numărul total de imigranți a fost cea mai ridicată în România (87 % din totalul imigranților), Lituania (83 %), Ungaria (56 %), Croația (55 %), Letonia (52 %), Estonia (52 %) și Portugalia (50 %). Acestea au fost singurele state membre ale UE care au raportat că proporția imigrației propriilor resortisanți a fost mai mare de jumătate din numărul total de imigranți.

Deci, românașul nostru, tot cu bocceluța în spate, fiindcă… a trăi în România, sărac în țară bogată, furată de toți nevolnicii cățărați pe spatele unui popor manipulate și mancurtizat, devine sinonim cu apostolatul.

Să ne consoleze ori să ne îngrozească faptul că, la 1 ianuarie 2016, numărul cetățenilor din țări terțe care locuiau în UE-28 era de 20,7 milioane, în timp ce numărul persoanelor născute în afara UE care locuiau în UE-28 era de 35,1 milioane????

România are a doua cea mai mare creștere a diasporei unei țări, după Siria, stat care însă se confruntă cu un război devastator. Potrivit unui raport al ONU privind migrația pe mapamond, 3,4 milioane de români locuiesc în altă țară. Experții spun că migrația va continua, iar pentru încetinirea acestui fenomen nu sunt soluții imediate. Oficial, România este pe locul patru în Europa la numărul de cetățeni care trăiesc în afară țării, și pe locul 20 la nivel mondial. Avem peste 3,4 milioane de români plecați la muncă în străinătate, ori stabiliți definitiv acolo cu tot cu familii. Doar Siria ne întrece!!! Potrivit unui raport ONU cu date din 2015, România înregistrează a doua cea mai mare creștere a diasporei unei țări. Mai exact, țara noastră a înregistrat o creștere a migrației de 7,3% pe an, în timp ce pe primul loc este Siria cu 13,1% , iar pe locul trei Polonia, cu 5,1%.

Conform datelor ONU preluate de adev.ro/oe6sgu, avem cea mai accelerată creștere a numărului de migranți într-un stat care nu s-a confruntat cu războiul. La nivel european, România a urcat, pentru prima oară, pe locul al patrulea la numărul total al cetățenilor săi care trăiesc în străinătate, după Marea Britanie, Polonia și Germania.

Dacă ne raportăm la totatul populației, în România diaspora reprezintă 17%, în timp ce în Polonia doar 11%. Spre comparație, la nivel mondial, în 2015, 3,3% din toată populația trăia în altă țară decât cea în care s-a născut, față de 2,8% în anul 2000.

Tristă notorietate! Sfâșietor! Și e doar vârful aisbergului…

Deci, cum spuneam, heil, Frau Merkel!

Lasă un comentariu