„Acolo-i aurul istoriei românești!"

Distribuie pe:

Mai deunăzi circula un zvon, mai ales sub acea pecete a tainei, cum că, pentru aurul Roșiei Montane s-ar duce o luptă surdă, dar secretă, între miliardarii Soros și Steinmetz. Deloc întâmplător, unele ziare au prins, totuși, din zbor știrea, venind și cu anumite amănunte aduse la zi, privind disputa actuală în jurul Roșiei Montane, care a aprins atâtea ambiții plecând, bineînțeles, numai din interes. S-a mers până acolo cu suspiciunile, încât, la un moment dat, cică în această mare bătălie, într-o lume nebună, plină de bâlbâieli, Soros intenționa să-l „racoleze" chiar pe președintele României, Klaus Iohannis, care neagă orice legătură cu miliardarul american de origine ungurească.

Așa cum spuneam, știrea a înflăcărat imaginația unor gazetari, porniți pe săpat, să afle amânunte. Iar adevărul are o cu totul altă implicare, vizându-l în primul rând, chiar pe premierul României, Mihai Tudose, aflat în surdă bătălie cu fostul prim-ministru tehnocrat _ Dacian Cioloș. Ce-l preocupă pe Mihai Tudose? Într-un interviu acordat unui post de televiziune, el critica aspru decizia Guvernului tehnocrat al lui Cioloș, pentru că a solicitat UNESCO, inițiativă logică și firească, să declare întreaga zonă Roșia Montană „arie națională protejată", avându-se în vedere o „istorie de peste 2000 de ani, cu galerii, vestigii unice, situându-se printre monumente precum bisericile cu pictură exterioară din Moldova, mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, urmele dacice din munții Orăștiei, Centrul din Deal al Sighișoarei, bisericile de lemn din Maramureș, Delta Dunării, toate monumente aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Apoi, ar fi o mare greșeală, dacă nu am avea în vedere și importantul potential turistic al zonei! Despre „Orașul subteran al zeilor", din Roșia Montană, circulă chiar legende. Legende și adevăr despre descoperirea unui mare oraș subteran, întins pe mai bine de 200 de kilometri pătrați, „foarte bogat în aur", tuneluri până sub sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, semne ale unui centru mega-oraș predacic, despre o ciudată lespede de aur, de aproximativ 1.700 de tone, cu mult mai mare decât cea de la Baalbek, chiar despre un schelet al unui uriaș. Câtă legendă? Cât adevăr?

Tudose se supără, la culme, că acel Cioloș, la 4 ianuarie 2017, în ultimele clipe ale guvernării, ca „șef la tribul de tehnocrați", a făcut ce a făcut, „încât nici să sapi o gropiță acolo, nici să sapi după râme" nu poți, deoarece el, adică Cioloș, „nu știa ce se întâmplă pe acolo".

Numai că Tudose se află, din păcate, într-o mare eroare pentru un premier. El confundă, regretabil, Ministerul Mediului cu Ministerul Culturii. Nu Cioloș, ci Corina Șuteu, ministrul Culturii de atunci, a trimis, la 4 ianuarie 2017, la UNESCO, dosarul „Peisajul Cultural Minier Roșia Montană". Într-adevăr, un peisaj cultural unic, românesc! Corina Șuteu „și-a asumat singură decizia"!

Pe această bază, experții UNESCO au anunțat vizita lor în România. Numai că Guvernul Tudose „nu dorește ca Roșia Montană să fie inclusă în patrimoniul UNESCO". De ce, oare? Cică Statul Român „nu va mai putea exploata resursele minerale din zonă!". Ceva nu-i chiar clar: Statul Român, sau alte persoane care, cu sume uriașe, stau la pândă, să pună mâna pe Roșia Montană?! „Vom încerca _ spunea premierul cu prilejul acelui interviu televizat - să scriem că nu ne mai menținem acel punct de vedere. Acolo sunt zăcămintele noastre!".

Apusenii, pământ al Iancului nostru, pământ care face parte din suferințele românilor înaintemergători prin timp, din memoria istorică a ființei noastre, cuprind și Roșia Montană, pe care hoții au pus ochii într-o „horă a frăției", mulți dintre foștii guvernanți fiind prinși direct în ițele scandalului de acolo, interesați unii în această afacere. Ne întrebăm acum: ce rol au avut în scandalul de atunci miniștrii Radu Berceanu și Adriean Videanu din Guvernul Boc? Dar și un alt ministru - Dan Ioan Popescu? De ce, ne întrebăm, până acum n-a fost organizat un referendum național în privința Roșiei Montane, știut fiind că-i vorba despre cel mai mare zăcământ de aur din Europa? Oare de ce documentul despre Roșia Montană a fost „securizat", în anul 2000, de ministrul Radu Berceanu? Care să fi fost motivul real al enigmaticei secretomanii?

De ce se zbătea, cu atâta zel, chiar academicianul Răzvan Theodorescu, care, ca ministru PSD, obedient la comandă politică, apărător al celor de la Gold Corporation, prin acea pledoarie suspectă în toate privințele? Chiar și unii localnici, cu moși-strămoși la Roșia Montană, și-au trădat, din păcate, rădăcinile, lacomi la arginții Iudei.

Erau vremurile unor manipulări penibile, moment al derapajelor periculoase ale guvernanților români, iar o televiziune gras plătită îi sfătuia pe „eroii patriei", luați în bășcălie, „să se mai lase de patriotism". Era lovită tocmai o vatră a vechii Europe, prin cele patru tone, zilnic, de cianuri care urmau să fie folosite acolo, pentru extragerea marilor cantități de aur. Ce va mai rămâne acolo, peste 15-20 de ani? Pustiu! Cu ce scop se punea la cale nelegiuirea? Ștergerea dovezilor arheologice de acolo! Iar ministrul Culturii și Patrimoniului Național, udemeristul Kelemen Hunor, dădea atunci, într-un fel, „undă verde" întregului proiect de exploatare cu cianuri, într-o clară ilegalitate, fiind sfidate o sentință, definitivă, irevocabilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și o rezoluție a Uniunii Europene, care interzice exploatarea minereului cu cianuri. Un rău care „valida", cu slugărnicie și obediență politică, acțiuni împotriva României, sub acel blestemat colb al lăcomiei și îmbogățirii! Or, „Acolo, la Roșia Montană - spunea o ziaristă cu excelent condei - , nu-i doar aurul obișnuit! Acolo-i aurul istoriei românești!".

Într-un necesar scurt istoric al unei tradiții multimilenare, sunt cuprinse cele mai vechi podoabe din aur, descoperite la Moigrad (Sălaj), cu o vechime de peste 6.000 de ani, dovadă că strămoșii noștri cunoșteau prelucrarea aurului. Conform istoriei străvechi a aurului munților noștri, cei dintâi s-au situat dacii liberi, care, sub amenințarea romană _ spune legenda _ și-au ascuns râvnita, fabuloasa comoară din aur, sub cursul unui râu.

De ocupația romană se leagă cei 140 de kilometric de galerii de la Roșia Montană. Din cele 7.070 de tone, din totalul aurului extras din minele Apusenilor, 10% revin perioadei preromane, dinainte de anul 106, 24% celei romane, 24% - Evului Mediu, 27% - Imperiului Austro-Ungar, 4% - perioadei interbelice (1918-1945), 9% - celei comuniste (1945-1989) și doar 2% postcomunismului (1989-2000). Avem cel mai prețios zăcământ de aur din Europa, România situându-se pe locul al cincilea în lume, după Africa de Sud (48.339 de tone), Canada (8.165), SUA (7.823), Australia (6.071). După anul 1989 a devenit cel mai râvnit zăcământ de aur, de către toți șmecherii, de „vânătorii de comori dacice". „În zăcământ _ spunea un mare specialist în zăcăminte de aur, prof. dr. Gheorghe Popescu _ se află de trei ori mai mult aur decât până acum exploatat!". Adică, vreo 6.000 de tone, față de 2.069! Deci, o comoară tentantă! Cele 6.000 de tone însemnând vreo 250 de miliarde de euro. Ciudat! Din anul 2005, „România nu mai scotea nici măcar un gram de aur din minele ei", deoarece guvernanții susțineau că zăcămintele „sunt epuizate", luându-și, pur și simplu, mâna de pe o comoară! Totuși, se pune o întrebare: dacă acele zăcăminte aurifere erau atât de „epuizate", cum se face că „opt firme străine s-au grăbit și au cerut, imediat, și au primit deja licențe de exploatare, tocmai în acele zone „epuizate"? Zone care s-au dovedit foarte bogate! Unele conținând aur în valoare de aproape 55 de miliarde de euro!

Totuși, cum se explică această ciudățenie? Ce i-a determinat pe acei străini, cu un miros al aurului foarte dezvoltat, să se îndrepte spre Roșia Montană? Răspunsul e simplu, iar la timpul acela îl dădea un alt specialist în domeniu, dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, realizator al minelor din perimetrul Baia de Criș, Săcărâmb, Zlatna, Baia de Arieș: „În anul 1968, toate datele au fost introduse într-un calculator adus din America (…). Pe baza datelor, sub Ceaușescu s-a făcut un plan de extracție a aurului, până în anul 2050! Ulterior, după 1990, imobilul, în care se afla calculatorul, a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfășura activități tocmai în domeniul prospecțiilor geologice". Să ne mai mirăm cum au ajuns acele hărți secrete, din strada Coralilor, în mâinile unor străini atât de interesați de aurul românesc al Apusenilor?

În 1992, după dispariția tuturor „profilelor geologice", aflate în strada Coralilor, a izbucnit un monstru scandal. Cele opt firme străine, cu hărțile geologice ale statului român în mână (fiecare hartă cumpărată cu 10.000 de euro!), au cerut și au primit licențe de exploatare, în valoare de 54 de miliarde de euro! Mai intervine un moment destul de ciudat. În anul 2000, Banca Națională, condusă de Mugur Isărescu, refuză să mai cumpere aur de la minele românești, motivând că banca „nu poate avea o rezervă mai mare de metal prețios, decât 15% din tot ce înseamnă rezerva valutară". Dar, ciudat, aceste mine „nu aveau voie să vândă aur decât Băncii Naționale". Iar minele românești au dat faliment! Un faliment premeditat, dinainte calculat. Dar firmele străine mergeau la „punct ochit, punct lovit", obținând licențe pentru zonele cele mai bogate. Ciudat! Rezervele de aur de pe teritoriul României mult timp au fost ținute la secret, în vremuri postdecembriste, în care prețul aurului atingea recorduri. Din partea companiilor străine, în anul 2000, România primea, din ce se extrăgea, o redevență de doar 4%. Un jaf! În timp ce, în Africa de Sud, care deține recordul aurului extras, redevența, la aur, este de 20%! În jurul Roșiei Montane erau și sunt destule jocuri de culise. Dar, pe la noi, comisioanele sunt grase. Cele mai mari interese în zonă erau cele ale Gold Corporation, nu acel firesc și necesar interes național!

Din păcate, Mihai Tudose, cel care nu vede pe-acolo decât „gropițe", „râme", „libelule", greșește amarnic! O listă a UNESCO, pe care s-ar afla Roșia Montană, ar fi o garanție sigură împotriva unor interese și tentații. Doar el știe ce se ascunde în spatele acestor negații, atât de vehemente. „Sunt aberații" _ spune parlamentarul Mihai Goțiu (USR) - care, înainte de accederea în Parlament, ca ziarist s-a ocupat tocmai de această problemă a Roșiei Montane. El consideră că „Tudose minte, habar nu are el de lege!".

Ce-i destul de ciudat este tocmai faptul că Tudose lansează aceste aberații, într-un moment în care Gabriel Resources, a deschis, în SUA, un proces, prin care pretinde statului român 4,4 miliarde de dolari. Hoții ăștia sunt obișnuiți să ceară! Cine le va da? Vorba românului: nu-i prost cel care mănâncă șapte pâini, ci acela care i le dă! Oare, toate acestea nu au nicio legătură cu „măreața gândire" a lui Tudose?

Lasă un comentariu