Într-o seară de septembrie, abia întoarsă din comuna mea natală Borca, după evenimentul dublei lansări de carte, am senzația că am călătorit înapoi timp și am rămas prinsă undeva, între două dimensiuni. Cărțile mele „Nu ne mai vrea pământul" și „Datori cu o țară" și-au continuat drumul în lume, de această dată printre minunații mei consăteni, colegi, profesori, rude, prieteni. Au fost în sala Căminului Cultural Borca reprezentanți din mai multe generații, adunați, parcă, pentru a fuziona din nou sub egida poeziei: octogenari, foști profesori, actuali profesori de limbă română și nu numai (de pe Valea Bistriței Mijlocii).
Iată că se pot întâmpla lucruri frumoase și în aceste vremuri tulburi. O comună care ne-a demonstrat că atâta timp cât ne mai adunăm în numele poeziei, cât ne mai hrănim spiritual, avem toate șansele să dăinuim. Căminul Cultural de o extraordinară eleganță, oamenii primitori și calzi, mi-au întărit convingerea că timpul poeziei nu a trecut.
Au conferențiat domnii profesori Gheorghe Țigău și Vasile Amariei, doamna bibliotecară Iolanda Lupescu și doamna Anca Drugă, reprezentanta Primăriei Borca. Câteva din cuvintele moderatorului acestui eveniment, Iolanda Lupescu, mi-au insuflat convingerea că poezia mea nu este o întâmplare și are o misiune aparte, aceea de a redeștepta spiritul patriotic și a ne uni în numele frumosului pentru a asigura dăinuirea limbii române și a identității naționale. Iată ce spune dumneaei despre eveniment:
„Ecourile și emoțiile dublei lansări de carte a Emiliei Amariei nu s-au stins. Mili nu și-a propus o ars poetică, ea vede cu sufletul, ceea ce alții nu văd nici cu ochii (parafrazare la Exupery). Prin poemele ei ne-am întors cu 50 de ani în timp și am regăsit atmosfera plină de candoare și de gingășie a copilăriei, am revăzut locuri fără seamăn, oameni cu care ne-am intersectat și pe care nu i-am uitat. Mulți spectatori au lăcrimat, pentru că de cele mai multe ori amintirile dor. Să recunoaștem că am pierdut lumea aceea, că suntem tot mai grăbiți, mai singuri și fără speranță. Mili trăiește mai mult pe alte meleaguri, unde dorul de casă nu o părăsește deloc. De acolo ea vede o Românie în care minciuna, manipularea grosolană și lipsa de respect față de viață o fac să sufere. Patriotismul din poeziile sale nu este ficțiune. Acolo, printre străini, Mili experimentează cele mai sincere trăiri față de țara sa. Rar mi-a fost dat să văd un om care-și iubește și apără valorile, așa cum o face Mili. A fost reușită întâlnirea noastră și datorită emoțiilor profunde pe care Mili ni le-a transmis. La mulți ani, Mili, de ziua ta! Cred că asta a fost cea mai frumoasă aniversare din viața ta!"
M-am întors la Idicel încărcată pozitiv, hotărâtă să dăruiesc în continuare tot ce am mai bun și mai frumos în mine. Ardealul și Moldova și-au dat mâna la Borca, publicul a cântat cu patos împreună cu mine cântecul „Dac-am plecat, Ardealule, din tine", iar aplauzele au fost furtunoase, scandările de asemenea. În final, preotul Nicolae Cojocariu, care a fost trup și suflet cu evenimentul, a ținut să dea tonul unui „La mulți ani", deoarece aniversarea mea avea să fie cu două zile mai târziu. Le-am urat drum bun în lume cărților mele, fiind convinsă că ele sunt citite, iubite și înțelese. Ne-am îmbrățișat cu inimile, iar cărțile au pornit împreună cu ei, spre a le dezvălui trăiri, emoții, bucurii, revolte, dureri.
Borca mi-a întărit convingerea că suntem un popor puternic, care, deși îndelung răbdător, își poate revendica oricând drepturile furate, iar poezia este o forță redeșteptătoare, un imbold.Mulțumesc Primăriei Borca, Liceului „Mihail Sadoveanu", Bibliotecii „Aurel Dumitrașcu", Căminului Cultural Borca, pentru implicare și susținerea acestui proiect! Voi reveni cu siguranță acasă cu următorul volum de poezii care este la tipar.
