Țiganii au o istorie veche de 600 de ani pe meleagurile românești, conviețuind alături de români încă din secolul al XIV-lea. Se știe, locul lor de origine a fost India. Potrivit istoricilor care au analizat monografia etnică a țiganilor, motivul pentru care aceștia și-au găsit un loc prielnic de a trăi pe teritoriul de astăzi al României, ar fi neînchipuita frumusețe a acestor locuri, viața fără prea multă muncă, fără teamă de legi și o foarte, foarte mare toleranță din partea localnicilor față de modul lor de a trăi rudimentar, cât și de stilul de viață nomad transmis din generație în generație. Un țigan autentic este cel care călătorește cu căruța, este într-o continuă căutare, stă în jurul focului, visează și este indiferent la tot ce se întâmplă în jurul său. Trăiește într-o societate romantică, feerică și pitorească. Țiganii au alte reguli, au altă viziune asupra vieții și societății. Nu acceptă orbește norme, au alte concepte referitoare la proprietate, căsătorie și ierarhie socială.
Cuvântul „țigan" nu are nimic peiorativ în el, noțiunea în sine e nevinovată. În schimb, modul de viață și comportamentul agresiv - neschimbate de secole și neschimbabile, prin efectul cutumelor țiganilor - sunt cele care le conferă caracteristică peiorativă, ba, încă semnificând un pericol social nu numai în România, ci peste tot în Europa. Țiganii nu sunt înclinați spre muncă, le lipsește educația și aspiră să trăiască din mărunțeli, cerșit, înșelăciuni și minciuni. Există tot mai multe păreri cu privire la faptul că țiganii sunt strâns legați de crime, evaziune fiscală, șomaj voluntar, șpagă, mită, impolitețe... Unde ați văzut țigani politicoși? Ți se face scârbă cum țigăncile umplu cafenelele, grădinile de vară, restaurante și baruri, înconjurate de puradeii și odraslele lor, scuipând coji de semințe pe jos, într-o gălăgie și poluare fonică deranjantă și supărătoare pentru cei din jur. Nu e deloc plăcut pentru România faptul că problema țiganilor excită la maximum nervii țărilor occidentale ca Franța, Italia, Germania, Anglia s.a. De unde dreptul acestei etnii de a-și face de cap pe acolo pe unde ei se stabilesc? De unde supliciul acestor țări de a suporta comportamentul țiganilor români adesea detestabil. Cetățenii țărilor civilizate habar nu au să-și păzească geanta, buzunarul, portofelul, geamul și ușa de la casă, curtea sau mașina. Sunt prăzi ușoare pentru țiganii pripășiți prin aceste țări. Când acești răufăcători sunt arestați prin Europa, sunt cetățeni cu pașaport românesc..! Adversitatea față de țigani nu s-a născut „din nimic" și cu siguranță nu continuă din „nimic". Țiganii aleg o viață nu doar diferită, dar într-un contrast puternic cu cea considerată „normală", promovată de restul societății. Unii pot fi admirabili pentru talentul lor, că sunt harnici și silitori. Sunt țigani artiști, muzicieni, căldărari, negustori. Afinități pentru ocupațiile care nu necesită să fie angajați, nu se supun șefilor tradiționali, mulți sunt răuvoitori și de rea credință. Unii au devenit proxeneți. Ce-ar fi fost dacă familia, școala, biserica, toți cei care au un cuvânt de spus în formarea copiilor ar fi pus mai mult accent pe educație, bun simț, civilizație, maniere, comportamente corecte? Dacă refuzi să-ți trimiți copiii la școală și preferi să-i ții pe străzi la cerșit, niciodată nu vor evolua, pe lângă deranjul și promiscuitatea generată. Defectele acestei etnii sunt o povară pentru societatea noastră, uneori miros urât, vorbesc urât, ne agresează, ne fură, ne enervează. Lista ar putea fi lungă, dar mă opresc aici fiindcă vreau să spun că și ei sunt oameni, iar dacă ne gândim că fiecare om este chipul lui Dumnezeu, atunci nu ar trebui să mai adaug nimic. Urăsc rasismul și discriminarea oamenilor. În timpul celor câțiva ani ca specialist român pe pământul vechii Perșii am lucrat și am cunoscut diverși oameni, mai mult sau mai puțin închiși la culoare: iranieni, afgani, indieni, israelieni, mulți dintre aceștia mi-au devenit foarte buni prieteni. În țară am avut și am mulți prieteni țigani, oameni de excepție pe care nu-i poți trece cu vederea: Pal Kalaman, meseriaș de calitate, tinichigiu și vopsitor auto, ani de zile fost consilier local. Acesta a sprijinit fără prihană comunitatea țigănească din Târnăveni, îmi cere mereu sfaturi și îndrumări pentru o viață mai bună a țiganilor, Vaschi Teodor din satul Bernadea pe care personal l-am promovat șef de echipă pe vremea combinatului chimic, Vergil Lăcătușu, prieten deosebit din satul Sona, județul Alba, și mulți alții.
În „jurnalul fericirii" Nicolae Steinhardt, despre țigani, ne dezvăluie: „Rasismul este o demență, dar - cum spun? - Nerasismul, contestarea unei rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie. Țiganii sunt mai degrabă certăreți, rostul vieții lor e gâlceavă, harță, fără larmă, minciună și tărăboi, se asfixiază și pier; pângăritori, au un dar de a terfeli totul... leneși, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violență și instinctul de conservare. Și nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă cu sticlele înșirate alături și puradeii roată, o nostalgie a bâlciului și un jind al ocării, țipetelor, poalelor date peste cap."
Etnia țiganilor din România, numeric este a doua după cea maghiară. Dacă problema maghiarilor reprezintă o bombă politică interetnică bine întreținută de Ungaria, problema țiganilor constituie o bombă demografică cu explozie întârziată (...). Posibil ca peste 20-30 de ani să conducă România! Nu este deloc bine inducerea stării halucinogene de defetism, lehamite, care să slăbească rezistența la agresiune, defetism propice pentru organizațiile oculte care caută să „ocupe" România încet, încet, mascat, din aproape în aproape, cu „pași mărunți" și fără nerușinare.
