Un om sărman a intrat într-o biserică, s-a alăturat celor doi ce se rugau și a făcut și el o rugăciune deosebită, personală, prin care Îl ruga pe Dumnezeu să-i dăruiască ceva de mâncare, să aducă în casa lui săracă fructe, legume, carne și mălai, și mai cu seamă, să nu uite să-l miluiască și cu o sticlă de rachiu, plăcându-i mult această băutură.
Un om care se afla în fața lui a auzit rugăciunea, s-a întors și i-a zis:
- În loc să-i ceri lui Dumnezeu rachiu, n-ar trebui să-L rogi să te întărească în credință, ca să te poți mântui în ziua Judecății de Apoi?
- Nicidecum, a răspuns omul sărman. I-am cerut lui Dumnezeu ceea ce-mi lipsește în viața de toate zilele. Iar mie nu-mi lipsește credința, ci rachiul.
