ÎNTÂLNIRI CU SCRIITORI

Distribuie pe:

Copil fiind, pentru că în manualele de școală scriitorii aveau trecut și anul morții, îmi imaginam că scriitorii intră în manuale numai după ce mor. În rest, în timpul vieții lor, credeam că ei trăiesc în turnuri, rupți de lume, și nu pot fi cunoscuți de oameni.

Când am descoperit mai apoi că scriitorii trăiesc printre noi, am avut o adevărată revelație, care, firește, s-a amplificat atunci când, abia ajuns la liceu, „la oraș", am avut ocazia să văd scriitori în carne și oase, să stau de vorbă cu ei, să le pun întrebări iar ei, aflând că... și eu scriu, să mă „răpească" și să mă ia cu ei la întâlniri literare.

Țin minte în cele mai mici detalii prima întâlnire, la Bistrița, cu un grup de scriitori „de la București" (Valeriu Gorunescu, Traian Lalescu, Liviu Bratoloveanu, Vasile Netea), și fascinația amețitoare ce mă cuprinsese.

Unul dintre motivele frecventelor mele întâlniri cu cititorii tineri, peste timp, când am ajuns și eu autor de cărți, a fost și acesta, de a-i face pe copii, pe adolescenți, să descopere scriitorii dincolo de cărțile lor, cu viața lor, cu problemele lor, cu arta lor de a scrie.

Pe de altă parte, trebuie să recunosc că beneficiile (dăruind vei dobândi) acestor întâlniri intrau și în contul meu. O reciprocitate, adesea, cu consecințe pe termen lung, pentru că, așa cum mi s-a întâmplat și mie, copil fiind, așa am ajuns și eu să-i am alături, ca scriitori, pe cei pe care, cândva, i-am cunoscut la întâlniri literare.

Copiii reverberează altfel și, oricum, mai intens, la o întâlnire literară, când întrebările cu aparență inocentă, induc meditații grave pe diverse teme.

Un loc aparte în viața mea de scriitor îl ocupă Brăila.

Aici m-am întâlnit an de an, în ultimul deceniu, cu mii de copii, cei mai mulți interesați de creația literară nu doar ca spectatori/cititori, ci dintr-o perspectivă a aspirației de a deveni și ei scriitori.

Au fost împrejurări, la Brăila, în care am vrut uneori să fiu din nou copil și să intru iar în acest joc al cunoașterii unor scriitori și nu a unor scriitori oarecare, ci a unora de altitudine literară, civică.

O numesc astfel între aceștia și pe Ana Blandiana, cea care a acceptat să se lase descoperită de cei mai tineri cititori brăileni, într-un dialog deschis, în ritmurile unei manifestări literar-artistice de anvergură și de tradiție deja, Festivalul de Creație și Interpretare „Ana Blandiana".

Ultima, în sensul de cea mai recentă, întâlnire cu Ana Blandiana, la Brăila, a lăsat urme, poate pentru unii amprente pentru posibile destine literare.

Această carte, până la urmă, este o mărturisire despre o întâlnire memorabilă și admirabilă cu omul și scriitorul Ana Blandiana.

Însemnările diaristice ale unor copii de clasa a V-a au fost completate în acest volum cu elanuri poetice în care se lasă prinși, ei sau colegi gimnaziști mai mari, pentru a-și argumenta nu doar o aspirație, ci chiar o solidaritate cu scriitorii.

„Copiii timpului de scris" vin să ne dea speranță și încredere, vin să argumenteze că ei sunt verigi necesare pentru destinul literaturii române, fără să ne speriem că astfel am putea folosi cuvinte prea mari.

Lasă un comentariu