Cărți noi - Pildele care sfințesc omul!

Preotul, doctor în teologie, Gheorghe Șincan are, neîndoios, harul preoției. Credința și conștiința sa îl fac să fie preot și dincolo de Altar și Sfânta Biserică, să fie preot și după ce își dezbracă hainele preoțești. Este o prelungire a ființei sale care ține de o dăruire exemplară, dar și de un mod anume de spiritualizare a locuirii sale interioare și de așezare a priorităților rostului. Nimic artificial în ființa acestui om, absolut nimic care să te facă să bănuiești măcar că ar avea „haine pentru fotograf", altele ca pentru cele de fiecare zi, așa cum mai au unii, uneori, prin alte părți.

Părintele Gheorghe Șincan poate „fi citit" ușor precum o carte deschisă, fiindcă sinceritatea îi este firească, prin modul de a fi și de a se comporta. Este o raritate în această tagmă de a fi în slujba lui Dumnezeu,  24 din 24 de ore, de a nu te lepăda de trăirea care îți este, deopotrivă, chemare și profesie. Dar este și o raritate de a te comporta precum propovăduiești prin povețe și pilde, contrastând flagrant, în sensul bun al cuvântului, cu acea concluzie nefericită, dar poate realistă în oarecare măsură, trasă de „mireni" și anume aceea de a face ce spune popa, nu ce face popa!

Argumentele afirmațiilor mele țin de observarea atentă, în timp, a faptelor domniei sale, dar și de a felului bun și blând de a fi, dincolo de „tribuna" bisericii, care îți dă aprioric, să recunoaștem, un avantaj dat de poziționarea favorabilă. Faptele sale pot fi cuantificate atât pe linia ce ține strict de preoție, prin termenii subtili ai „luminii lui Dumnezeu" propovăduite în oameni în decurs a zeci de ani, dar și de administrație de excepție în domeniu, pe când a fost protopop ortodox al Tg.-Mureșului. Nu trebuie uitată nici linia de cărturar, care îi dezvăluie apetențe deosebite spre sfere metafizice și de interpretare teologică, părintele Gheorghe Șincan fiind autorul harnic și inspirat a peste 20 de cărți publicate: de pilde, povestiri duhovnicești, meditații, mici parabole, etc., toate mostre de rafinament sofistic, dar și de așezare sintetizată a unor informații, aici gândindu-mă și la cărțile despre Monumentele de Arhitectură Bisericească (biserici de lemn și de piatră), din Tg.-Mureș și județ, scrise împreună cu Nicolae Băciuț. Din această categorie de fapte, ce țin de livresc, face parte și noua apariție editorială, „Risipă între vreme și veșnicie" (povestiri despre veghere și priveghere), Ed. Vatra veche, 2017, având o prefață de Nicolae Băciuț, iluministul zilelor noastre de la Tg.-Mureș, cel care face atâtea lucruri extraordinare pentru cultura zonei și a țării, și prin aceasta, implicit, pentru neamul românesc. În „cuvântul său înainte" acesta vorbește despre substanțializarea discursului părintelui Gheorghe Șincan, adus „în dimensiuni metafizice", și prin aceasta „dând altitudine cotidianului fără relief…", menționând, de asemenea, că „povestirile preotului nu sunt preocupate de virtuți literare, ci de virtuți morale". Într-adevăr, așa și este, părintele Gheorghe Șincan extrăgând esențe ce țin de o anumită conduită de moralitate creștină, esențe ținute în „sticlele mici" ale povestioarelor-pilde de 1-2 pagini. Nu se lungește și nici nu caută cu obstinație să convingă, ci caută să extragă din steril, grăuntele de aur al înțelegerii reperelor lumii umane și ale căilor de urmat. Povestirile sunt deopotrivă din lumea celestă și din cea telurică, teologicul fiind de cele mai multe legătura dintre aceste lumi. Foarte interesant este faptul că nu ocolește nici faptele politice sau sociale care au cutremurat lumea (de exemplu, atacul din 11 septembrie 2001, ale Turnurilor „gemene" din New-York) găsind adevăruri și moduri de a gândi inedite, inclusiv din locuri unde aparent tronează doar sterilul. Valorile culturale și morale de ieri și de azi sunt aduse și ele în lumină pe alte paliere ale înțelegerii (Eminescu, Adrian Păunescu). Sunt aproape 100 de povestiri din care se extrag învățăminte cu valabilitate atemporală care, o parte din ele, au mai văzut tiparul, precum spune autorul lor, într-o notă de început: „O parte din textele incluse în volum au apărut în revista «Flacăra lui Adrian Păunescu» (București), în revista «Vatra veche» (Tg.-Mureș), în ziarul «Lumina» (București), în cotidianul «Cuvântul liber» (Tg.-Mureș) și «Târgumureșanul», în perioada 14 mai-24 septembrie 2017".

Această carte frumoasă „pe dinafară și pe dinăuntru" după cum spune același Nicolae Băciuț, este o „carte de vizită" întru veșnicie a unui preot care și-a înțeles menirea de a-și valorifica talanții cu care a fost înzestrat de Dumnezeul și, prin aceasta, de a dărui. El împrăștie semințe ale înțelepciunii, pentru a culege, fără să aștepte neaparat, o mai dreaptă cumpănire a menirii omului în această lume. 

Lasă un comentariu