Când s-a redeschis Liceul „Marin Preda" din Odorheiu Secuiesc, unde marele prozator, autor al „Moromeților", a fost elev, liceu desființat, abuziv, în urma evenimentelor sângeroase din decembrie 1989, a avut loc un incident. Aflat la balconul sălii festive, în fața ministrului Învățământului de atunci, a mai multor deputați și senatori, a oficialităților care erau acolo, primarul Szász Jenõ, azi aflat sub aripa lui Viktor Orbán și sub grija părintească a Budapestei, consilier cu o funcție specială în guvernul ungar, atunci nu a putut să rabde momentul întoarcerii la normalitatea dorită și să nu-și dea în petic. Printre perorațiile lui era și „problema învățării limbii române". Mai precis problema refuzului de a o învăța maghiarii din județele Harghita și Covasna. Atunci, ca deputat, în replică, veneam cu argumente inatacabile, temeinice la îndemână. Arătam că, în acea perioadă, ambasadori ai unor țări europene, precum Spania, Franța, Cehia, în doar doi-trei ani au învățat să vorbească, chiar bine, limba română. Iar cei născuți aici, din moși-strămoși, pe acest pământ al nașterii neamului românesc, refuză să învețe și să vorbească românește. Refuză să vorbească, de fapt, premeditat, limba oficială a Statului Român, în care ei trăiesc! Și când te gândești că vreo opt milioane de turci, ajunși în Germania, au învățat limba țării în care acum ei trăiesc. Iar pe la noi obrăznicia refuzului continuă! De ce oare procedează astfel? Pentru că mintea le zboară la acel imposibil vreodată așa-zis Ținut Secuiesc! Iar un parlamentar UDMR consideră că, la urma urmelor, în fața refuzului celor născuți pe pământ românesc să vorbească limba oficială a statului, cică ar mai fi o „soluție de avarie": românii, în țara lor, să învețe limba maghiară! Culmea obrăzniciei!
