Cu gândul la ASTRA sighișoreană - Cine a fost Horia Teculescu?

Distribuie pe:

Mai zilele trecute, un prieten îmi spunea că, mai ales acum, în aceste vremuri învolburate, în acest total dispreț postdecembrist, la Sighișoara este mare nevoie de revigorarea ASTREI, cu rol esențial, în perioada interbelică, sub conducerea ilustrului profesor Horia Teculescu, din păcate atât de nemeritat, și el, dat uitării. Bine ar fi ca, măcar din când în când, în această perioadă a nepăsării, a urii față de cultură și față de oamenii valoroși, cultivată după decembrie 1989, să ne amintim de acele vremuri dure, trăite și de valoroșii lor oameni, care au trudit și au făcut enorm pentru cultura românească, pentru învățământul românesc!

Cine a fost Horia Teculescu, acel „voievod spiritual" al „Perlei Târnavelor"? Născut la 4 aprilie 1897, la Râșnov, urmează școala primară acasă, apoi se înscrie la acel liceu de renume, Liceul „Andrei Șaguna" din Brașov, unde îl are coleg pe viitorul mare poet și filosof Lucian Blaga, iar profesor pe vestitul pedagog Virgil Onițiu din Reghin. Sfătuit de fratele lui mai mare, rănit în luptele din Galiția din Primul Război Mondial, ca și Blaga, Horia Teculescu, cu gândul doar să scape de recrutare, înrolare și război, că „doar n-ai făcut oase să ți le împrăștii pentru împăratu'" - îi spunea fratele -, pentru a fi scutit la slujba, la acel împărat, alături de alți șaguniști (Lucian Blaga, D.D. Roșca, Andrei Oțetea, Nicolae Colan) se înscrie la Seminarul Teologic din Sibiu.

Apoi, drumurile lor, sub viforele vremii, se despart. Lucian Blaga și D.D. Roșca se înscriu la Facultatea de Filosofie din Viena, Andrei Oțetia la Istorie, la Iași și București, Nicolae Colan urmează teologia, din Sibiu (devenit mitropolit al Ardealului), iar Horia Teculescu studiază Filologia, la Budapesta și București, ulterior fiind profesor la Alba Iulia și Sighișoara.

La 1 septembrie 1923, la Sighișoara ia ființă un liceu, inaugurat la 30 septembrie 1923, „pentru românii, foști «tolerați ai Transilvaniei»", cu sprijinul unor personalități politice de după Unirea de la 1 Decembrie 1918 (miniștri, senatori, deputați, prefecți), liceu cu rol important, enorm chiar, pentru învățământul, pentru cultura românească. Profesorul Horia Teculescu, „fiu adoptiv" al „Perlei Târnavelor", este fermecat de frumusețea Sighișoarei și de împrejurimile ei. Pentru el - scria mai târziu în cartea „Oameni și locuri din Târnava Mare (1933)" - „Sighișoara era ca o cetate de basm (…) Privită de pe Villa Franka, ea apare ca o vedere ce pare a fi creată de imaginație. Așezarea Sighișoarei, cu Cetatea situată pe un deal, ce ocupă partea centrală a orașului, cu pitorescul ei specific, i-au făcut pe mulți admiratori să numească orașul «Perla Târnavelor» (…) Sighișoara e un oraș în care vremea s-a oprit, și timpul a trecut alături de ziduri". O priveliște încântătoare, care l-a atras și pe Nicolae Iorga.

Horia Teculescu a întreținut o vastă corespondență cu Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ioan Bianu (președintele Academiei Române), Cezar Petrescu, Păstorel Teodoreanu, Aron Cotruș, Gheorghe Bogdan Duică, Ovid Densușianu. Interesantă-i corespondența cu fostul coleg de liceu, Lucian Blaga, ajuns „în largul vieții diplomatice" - cum se exprima Horia Teculescu -, „iar eu în strâmtoarea provinciei". Interesându-se de climatul artistic din România, aflat în diplomație la Varșovia și la Praga, adunând material pentru „principala sa operă filosofică", la 26 noiembrie 1927, Lucian Blaga îi cere lui Horia Teculescu un studiu „asupra lui Miron Costin. Îmi vei trimite și pe Neculce". Într-o altă scrisoare, expediată din Berna, Blaga îi reproșa lui Horia Teculescu faptul că nu i-a trimis culegerea de folclor „Pe Murăș și pe Târnave", asupra căreia s-a pronunțat, elogios, Nichifor Crainic (în „Gândirea" nr. 4, din 1930). „Scumpe Horică - îi scria Lucian Blaga, la 17 februarie 1930 - am citit astăzi rândurile lui Crainic și m-a prins dorul să stăm de vorbă. Se poate să nu-mi trimiți, și mie, «Flori de pe Târnave»? Îți doresc ție și alor tăi sărbători frumoase, ca florile pe care se spune că le-ai cules". Din această culegere de folclor, Lucian Blaga reține șase doine pentru „Spațiul mioritic" și trei poezii pentru Antologia de poezie populară.

Ca publicist, Horia Teculescu a debutat, în anul 1921, cu lucrarea „Scriitori, ca luptători pentru unirea neamului", într-o revistă din Arad. Ca profesor ține conferințe la Sighișoara, Rupea, Axente Sever, Beia, Cața, Agnita, tipărește anuarele Liceului „Principele Nicolae", scrie monografia despre Virgil Onițiu, are preocupări privindu-l pe Gheorghe Bogdan Duică, s-a aplecat asupra operei lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, idolul vieții lui fiind autorul „Luceafărului".

Pentru contribuția lui esențială în slujba culturii românești și a învățământului, prin decret Regal, în anul 1935 i s-a conferit distincția de „Cavaler al Ordinelor Steaua" și „Coroana României". Bogata lui activitate de publicist, de autor de cărți, a fost încununată cu două premii ale Academiei Române, în anul 1932, pentru culegerea de folclor „Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături"), (la propunerea „poetului pătimirii noastre" - Octavian Goga) și pentru valoroasa monografie „Virgil Onițiu - un educator deschizător de suflete și ziditor de idealuri" (raportul Academiei pentru premiere a fost redactat de Onisifor Ghibu, profesor la Universitatea din Cluj).

Ca președinte al ASTREI sighișorene, Horia Teculescu a ținut numeroase conferințe, a militat pentru amplasarea unor busturi și plăci comemorative în amintirea unor mari personalități ale locurilor care i-au dat și au lăsat pagini de istorie românească: Zaharia Boiu, Zaharia Boiu-junior, A. P. Bănuț, Miron Neagu, Marțian Negrea, Ilarion Cocișiu, Ion Dacian, Aron Pumnul. Cea mai mare personalitate din domeniul culturii și învățământului românesc din Sighișoara perioadei dintre cele două războaie mondiale, Horia Teculescu, președintele ASTREI sighișorene, care lua ființă în anul 1871, voce inconfundabilă, impulsionează activitățile Asociațiunii. Din bogata lui moștenire culturală, lăsată urmașilor, fac parte și conferințele din anul 1926, despre „sora noastră cea mezină", „furată, trădată mereu" - Basarabia, ținută sub titlul „Zbuciumul unui veac". „Basarabia - scria Horia Teculescu - a fost cel mai chinuit pământ românesc. Istoria Basarabiei e istoria suferinței, e povestea durerii unei părți din neamul nostru, care s-a zbătut mereu, fiindcă n-a voit să moară. Viscolul iernii a venit totdeauna de dincolo de Nistru, și tot de acolo ne-a venit viforul durerii (…) În fața năvălirilor barbare, latinitatea, creatoare de ordine, stă de pază la Nistru (…) Străjerul acestei părți e santinela română. Stema cetății Hotinului a fost un ostaș la pândă: e simbolul paznicului de la porțile Cetății".

Remarcabilă-i atitudinea marelui intelectual-patriot, președinte al Ligii Antirevizioniste din județul Târnava Mare, dovedită prin acea emoționantă, patetică „Chemare" din Sighișoara, la 20 noiembrie 1936:

„Români!

Nu putem rămâne nepăsători la-ncercările unora de a schimba rânduiala așezată în lume după războiul cel mare. Suntem datori să răspundem acestor năzuințe, arătând lămurit dreptul nostru asupra hotarelor de azi ale țării.

Veniți, dar, cu toții, la adunarea de protestare împotriva tendințelor revizioniste, care va avea loc marți, 1 Decembrie, ora 10, în fiecare comună din județul nostru.

Veniți să ne închinăm tuturor luptătorilor cari s-au jertfit pentru România de azi, chemând ajutorul lui Dumnezeu și vrednicia oamenilor la un sfânt legământ de păstrare neatinsă a granițelor țării, pe vecii vecilor!

Veniți s-afirmăm limpede că, prin hotărârea Unirii, la 1 Decembrie 1918, Ardealul s-a rostit pentru totdeauna!

Veniți s-arătăm lumii gândul nestrămutat de-a stăpâni statornic acest pământ și să spunem răspicat că nu vom lăsa nicio fărâmă din el s-ajungă în mâini străine!

Destul ne-am zbuciumat în cursul veacurilor, până am ajuns la întregirea neamului.

Destul au năzuit înaintașii noștri cu gândul la vremurile de azi. De aceea, vrem să se știe că vom apăra, cu îndârjire, moșia strămoșească, având neclintită încredere în drepturile noastre asupra ei.

Vrem să lăsăm urmașilor neatins pământul sfânt, frământat cu sângele atâtor eroi.

Vrem să se știe deslușit, în largul lumii, că-n pământul Daciei, numai urmașii lui Traian au cuvântul, căci ei sunt aici cei mai vechi locuitori, ei sunt cei mai mulți și ei l-au muncit statornic, nepărăsindu-l nici în cele mai grele vremi.

În fața uneltirilor, nicio descurajare!

Aducându-ne aminte de trecut, necunoscând odihnă în truda pentru binele neamului, să privim cu-ncredere viitorul. Legați de acest pământ, cu trup și suflet, noi l-am străjuit prin furtunile veacurilor.

Aici ne-am pomenit și aici rămânem, c-aici ne-a așezat Dumnezeu!".

Era cu patru ani înainte de Diktatul de la Viena. Din păcate, el nu a mai apucat să vadă liber, revenind la trupul țării, nordul Ardealului, care va fi furat, de Ungaria horthystă și fascistă, la 30 august 1940.

Se stinge din viață, doborât de tuberculoză, la 2 august 1942, slujba de înmormântare având loc la 5 august, la Catedrala Ortodoxă, oficiată de protopopul Emilian Stoica. „La căpătâiul lui Horia Teculescu - mărturisea elevul Tiberiu Stănoiu, care i-a purtat crucea - se aflau două cărți: Biblia și poeziile Luceafărului".

O mare personalitate cu drept la memorie veșnică, pentru tot ce a făcut, pentru Sighișoara, pentru cultura noastră națională, pentru învățământul românesc! Fără îndoială, cea mai proeminentă personalitate, profesorul, scriitorul, publicistul, președintele (din anul 1926) ASTREI din „Perla Târnavelor" - Horia Teculescu.

Lasă un comentariu