Interviurile lui Vasile Netea

În activitatea sa cărturărească, Vasile Netea a cultivat și interviul. Interviul - de al cărui farmec a fost captivat încă din adolescență Vasile Netea - constituie una din cele mai spontane și mai directe și totodată una din cele mai utilizate forme de mărturisire publică a unui scriitor, de informare asupra existenței, activității și proiectelor sale. Prin frecventa lui întrebuințare, interviul a devenit un adevărat gen literar având, ca și reportajul, o metodă și o tehnică proprie de realizare, reclamând în același timp exigențe estetice din ce în ce mai accentuate.

Cultivat încă de la sfârșitul secolului XIX-lea de presa politică, interviul, ca manifestare literară a fost îmbrățișat în anii din preajma Primului Război Mondial de două mari publicații: Flacăra și Rampa. În paginile acestora, susținut de condeiele unor scriitori consacrați ca Ion Minulescu sau a unor tineri poeți și publiciști ca: Petre Locusteanu, Mircea Dem Rădulescu, Ernest Ene, I. Irimiescu-Cândești, Al. Șerban, Constantin Paul, Mihail Cruceanu, M. Gheorghiu, I. C. Aslan ș.a., s-a concretizat formula interviului literar și artistic românesc deschizându-se astfel calea unui gen ce se va dezvolta apoi într-un mod din ce în ce mai captivant. Cu și mai multă stăruință și totodată pe o treaptă din ce în ce mai ridicată, se va manifesta interviul în viața literară de după război, când va ajunge la o adevărată consacrare.

Vasile Netea s-a aplecat și el asupra acestui gen literar, asupra interviului, publicând două volume de interviuri. Primul este intitulat „Interviuri literare", în care Vasile Netea ia interviuri la o seamă de personalități ale literaturii române.

Primul interviu a fost luat lui Mihail Sadoveanu, care de câțiva ani stătea în afara vârtejului public, și apoi, ținând seama de unele oportunități protocolare sau publicistice, a luat interviuri prozatorilor și poeților: Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, George Bacovia. Sadoveanu spunea în interviul pe care l-a acordat lui Vasile Netea că toate cărțile sale „au izvorât însă dintr-un suflet emoționant și sincer, așa încât, privite din acest punct de vedere, ele și-au avut la timpul lor valoarea respectivă în raport cu omul".

Interviul lui Arghezi - intitulat „Șapte nopți de vorbă cu Tudor Arghezi" - a determinat pe unii publiciști, decepționați de anumite producții de eseu ale timpului, să afirme că, datorită marilor performanțe, s-ar putea vorbi chiar de o nouă înflorire a interviului, de o realizare a lui sub semnul autenticității și al substanței. Cât despre interviul cu Camil Petrescu, prin care scriitorul a făcut un drastic rechizitoriu confraților, criticilor și societății burgheze a timpului, acesta a provocat un nou val de discuții asupra persoanei și operei sale și a constrâns direcția Teatrului Național să repună pe afiș pe dramaturgul ajuns la exasperare.

Interviurile luate scriitorilor Claudia Millian și Elena Farago sunt inedite. Autenticitatea lor e asigurată, însă, la cea dintâi prin textul scris, după întrebările lui Vasile Netea, de însăși Claudia Millian, iar la cea de-a doua în înregistrarea făcută concomitent cu desfășurarea convorbirii și apoi prin precizările făcute prin corespondență.

Liviu Rebreanu intervievat de Vasile Netea spune un lucru esențial: „Din însușirile specifice tuturor provinciilor românești va trebui să iasă un om ale cărui virtuți și calități să se impună întregii lumi. Eu cred în destinul acestui neam, cred în viitorul lui strălucit".

Vasile Netea face o prezentare elogioasă și scriitoarei Elena Farago, spunând că: „Autoare a peste 20 volume de versuri, proză și traduceri, unele din ele dedicate copiilor, Elena Farago a apărut în poezia românească într-o vreme dominată de sămănătorism, ale cărui pajiști le-a sporit ea însăși, în ritmuri clasice, culori populare, cu noi specii de flori, fapt ce i-a atras elogiul entuziast al lui Nicolae Iorga, pentru a aluneca apoi repede pe panta simbolismului, spre marea satisfacție a lui Lovinescu".

Vasile Netea vorbește în cuvinte frumoase și despre Perpessicius, spunând că: „Poet, publicist, critic și istoric literar, editor și memorialist, profesor și academician, a ținut necontenit, pas cu pas, alimentând cu o dărnicie inepuizabilă cele mai variate periodice și publicând aproape 30 de volume". Mai spune Netea că: „Perpessicius a izbutit să aducă în domeniul istoriei literare și al folclorului contribuții care se înscriu printre cele mai remarcabile realizări ale istoriografiei române". Printre cei intervievați se află și Ion Minulescu.

Aproape toate aceste interviuri și, îndeosebi cele obținute de la Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Tudor Arghezi, prin punctele de vedere emise de scriitorii chestionați, prin destăinuirile lor asupra atelierelor de creație respective și prin constatările făcute asupra preocupărilor literare și artistice ale epocii, au fost întâmpinate cu un nou înțeles din partea presei, unele dând naștere chiar și la anumite polemici care au antrenat un însemnat număr de publiciști.

Vasile Netea își exprimă speranța că aceste interviuri vor fi într-adevăr utile tuturor celor ce se interesează de viața, ideile și scrierile acestor mari scriitori, care au îmbogățit literatura română în opere ce vor suscita întotdeauna interesul celor mai largi pături de cititori români.

Culegerea aceasta nu reunește toate interviurile lui Vasile Netea. Dorința de a asigura volumului o anumită unitate cronologică și tematică, și totodată un climat spiritual unitar, caracteristic scriitorilor care s-au format și impus în preajma Primului Război Mondial, continuându-și apoi activitatea și în perioada interbelică, l-a determinat pe Vasile Netea să renunțe la interviurile scriitorilor tineri și chiar și la unele obținute de la unii scriitori consacrați, precum și la alte convorbiri avute cu Tudor Arghezi și Ion Agârbiceanu, urmând ca acestora, ca și interviurile luate unor artiști plastici, să le vină rândul într-un alt volum. Într-adevăr Vasile Netea va reuși ceva mai târziu să mai publice un alt volum de interviuri.

Acest volum, intitulat „Interviuri din literatura română", a văzut lumina tiparului în anul 1983.

Unul dintre intervievați, Ioan Alexandru, spunea și mărturisea un sentiment împărtășit și de Vasile Netea. Astfel Alexandru spunea: „Există o educație în sentimentul meu față de satul în care m-am născut. Mă interesează tot mai mult oamenii pe care i-am cunoscut, i-am cunoscut de copil, să-i cercetez istoric, persoană cu persoană".

Cei intervievați aici, în acest volum, sunt, de asemenea, personalități marcante ale literaturii române: Nicolae Gane, Ioan Slavici, George Coșbuc, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești, Goga, Lovinescu, Gala Galaction, Rebreanu, Minulescu, Bacovia, Nicolae Iorga, I. Brăiteanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Sadoveanu, George Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Eugen Barbu, Marin Preda, D. R. Popescu, Ștefan Augustin Doinaș, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Mihnea Gheorghiu, Paul Anghel, Șerban Cioculescu.

Subiectele abordate în aceste interviuri sunt din cariera persoanelor intervievate, despre modul lor de lucru, despre scrisul lor, despre anumite preferințe ale acestora, despre realitățile vremurilor în care au trăit fiecare dintre ei.

Lasă un comentariu