GÂLCEAVA (II) „Suflarea stinge lumânarea, dar, mai rău, poate s-ațâțe focul".

La gâlceava din zilele noastre ar sări cu pretenții teritoriale austriecii și turcii. Și unii și ceilalți recunosc că Transilvania a fost independentă, i-adevărat, dar și turcaleții și austriecii tac mâlc cum că, pentru independență, transilvănenii au plătit turcilor haraciul anual iar austriecilor impozite, arginți din munca celor care osteneau pământul. Păi, cu ce s-au construit Ringstrasse, Palatul Hofburg și Palatul Schõnbrunne? Valsatorii nu puteau susține economia unui imperiu de o asemenea mărime.

De-ar fi fost recunoscători! Impertinenți și fără purtări cuviincioase, fără de purtări auguste demne de un cezar, trei împărați dintr-o capitală al unui asemenea strălucit imperiu n-au avut timp să se ocupe de inegalitățile sociale ale supușilor majoritari. Hotărârea lor de-o clipă l-a trimis pe Horea la zdrobit cu roata, au returnat obraznic Supplexul libelus, petiția românilor din Transilvania, luată în râs, și pe Memorandiști i-au trimis în închisori. Mulțumiți de înțeleapta lor hotărâre, auguștii opresori, bombănind, și-ori fi zis, râzând în barbă: Auziți ce neobrăzați sunt valahii ăștia. Să pretindă ei drepturi?!

Înglobarea Transilvaniei în Imperiul Austro-Ungar au hotărât-o, cât ai clipi din ochi niște aleși-nealeși în Dieta de la Cluj, care, a doua zi, s-a autodizolvat și, ia-i la răspundere de unde nu-s. Hotărârea a durat 51 de ani. Când imperiul s-a destrămat fiecare parte a luat-o pe drumul pe care l-a dorit. Așa a fost de când este lumea și pământul. Asta-i regula imperiilor.

Dreptatea se dobândește numai prin adevăr. Dacă lumina nu se vede, dacă o oprești cu un obiect, tot așa nici dreptatea nu se poate da celui căruia i se cuvine fără oprirea adevărului pentru dezbatere, cu argumente și cu acceptarea lor.

 Adevărul este o potriveală între ceea ce știm și realitate. Ca să ajungi la dreptate potriveala trebuie să fie bine cunoscută și exprimată, declarată ferm, ad litteram.

Pe 20 iunie 2017 a apărut un apel al Academiei Române, intitulat „Pentru respectarea Centenarului Marii Uniri și a memoriei istorice a românilor". Apelul scoate în evidență printre altele:

„Pe 15 martie 1848 „tinerii unguri" conduși de Petöfi Sándor și mobilizați de poeziile sale patriotice au ridicat mulțimile („Sus! Patria către maghiari strigat-a: E timpul pentru luptă să fiți gata!"). La finalul zilei, programul în douăsprezece puncte, printre care și unirea Ungariei cu Transilvania, a fost acceptat de către Parlament și de Curtea de la Viena.

Punctul 12 din program:

- UNIREA

și în final:

Egalitate, libertate, fraternitate!"

Din apelul Academiei reiese că la 15 martie 1848 „tinerii unguri" însuflețiți de poezia lui Petöfi Sándor au început revoluția, asta ca și cum am spune că după ce Robespierre a auzit Marseillaisa cântată de Rouget de Lisle, s-a și apucat de căsăpit.

Mai corect ar fi de comentat faptul că pe 15 Martie un grup de revoluționari în frunte cu Batthyány, Bem, Kossuth, Petöfi Sándor și cu Szechenyi István s-au constituit într-un comitet de conducere al revoluției care începuse pe străzile Budapestei și-n alte orașe. Acest comitet a formulat punctele din programul revoluției. Al 12 lea era - Unirea. În program nu se precizează la ce fel de unire năzuiesc, și cu cine. Era la mintea oricui că este vorba de a dura unui nou stat multinațional, deci și unirea Transilvaniei cu Ungaria și nu invers, așa cum se specifică în apelul Academiei. Ar fi valabilă și precizarea academicienilor noștri, adică unirea Ungariei cu Transilvania dacă recurgi, ca argument, la istoria ultimilor 2000 de ani, când pe teritoriul Panoniei până la Dunăre era o populație getică compactă.

Ar fi fost mai greu de comentat și mai ales de realizat, „egalitatea, libertatea și fraternitatea" stipulate în program, chiar de către conducătorii revoluționari.Cum o fi gândit Kossuth aceste deziderate și mai ales fraternitatea cu slovacii, cu croații și cu sărbii. Nu s-a uitat că o mare parte dintre secuii și românii care au luptat alături de Doja și care au fost prinși, au fost decapitați, jupuiți de vii, arși de vii, trași în țeapă, uciși în cele mai groaznice chinuri. Cei care i-a pus lui Iisus, pe cap, coroana de spini n-au avut imaginația diabolică a celor care i-au pus lui Doja, pe cap, coroana de foc. Ce a pățit Doja se numește atrocitate,  bestialitate,  cruzime,  ferocitate, primitivism, sadism.

În timpul operativ al revoluției, Kossuth nu i-a dat ascultare nici lui Bălcescu, nici generalului Bem și nici contelui Teleky interesați și ei de izbândă. Pașoptistul român a sperat tot timpul că-l va îndupleca pe Kossuth să dea drepturi minorităților majoritari din țară dar nu au reușit să-l convingă. Omul a rămas intransigent. Era prea târziu când i-a venit mintea la cap și când și-a dat seama că Iancu l-ar fi ajutat pe Bem, la Albești, lângă Sighișoara, și-ar fi putut câștiga, numai și numai cu ajutorul românilor.

Egalitatea, libertatea și fraternitatea între românii și maghiarii cu mintea așezată a fost și este realizată, este și statornicită și de facto și de jure, cu condiția ca politicul să nu se amestece cu interese, explicații și cerințe și să se abțină de a gâlcevi.

„Una dintre trăsăturile de prim ordin ale unei națiuni mature este știința de a recunoaște antecedentele fără resentimente și fără să roșească și să-și asume realitatea cu fermitate, fără aroganță și fără complexe de superioritate".

(Sfârșit)

Lasă un comentariu