Alcoolul etilic este cunoscut încă din antichitate, fiind folosit sub formă de băuturi fermentate (bere, vin, băuturi din fructe). Se apreciază că peste 100.000 de persoane mor, anual, în lume, din cauza alcoolului, alcoolismul fiind a patra problemă de sănătate, după bolile cardiovasculare, cele mentale și cancer.
Alcoolul este drogul nr. 1, mai ales la tineri. Cu toate acestea, seriozitatea problemei nu este percepută corespunzător de publicul general sau de politicieni. Până la 72% dintre cei care provoacă accidente rutiere sunt pozitivi la examenul toxicologic.
În anul 2002, România era plasată pe locul al doilea în Europa (după Irlanda) privind consumul de alcool pe cap de locuitor. În România, unul din cinci adulți era alcoolic, peste 45% dintre alcoolici fiind delincvenți.
Alcoolul este un lichid incolor, cu multiple utilizări în medicină, industrie. Alcoolul oficinal are o concentrație de 95% alcool pur. În diferite băuturi alcoolice naturale sau artificiale concentrația de alcool este diferită: berea conține 2- 6%, vinurile naturale 6 - 14%, vodca 40%, lichiorurile și romul 35-50%, pălinca din Țara Oașului 52-54%, la fel ca și horinca din Maramureș.
Alcoolul pătrunde în organism pe cale gastrointestinală, prin mucoasa respiratorie și transcutanat. Alcoolul etilic este rapid absorbit la nivelul tubului digestiv, prin mucoasa bucală, gastrică, intestinală, după care se difuzează rapid în țesuturi, unde este supus metabolizării. Absorbția gastrică (digestivă) a etanolului este în relație cu mai mulți factori: tipul băuturii (gradul alcoolic) și cantitatea de alcool ingerată; factori individuali: greutatea corporală, starea de sănătate, natura și cantitatea alimentelor prezente în stomac (toxicitatea etanolului este diferită dacă ingestia de băuturi alcoolice s-a făcut „a jeun" pe nemâncate) sau postprandial (după mâncare) întrucât grăsimile, proteinele și glucidele întârzie absorbția etanolului. Nivelul alcoolemiei este maxim la 20-30 de minute de la ingestia alcoolului pe stomacul gol și la 1-2 ore, dacă ingestia s-a produs pe stomacul plin cu alimente. Distribuția alcoolului se realizează la nivelul creierului, în cea mai mare parte, și în cantități mult mai mici la nivelul plămânilor, splinei, rinichilor, ficatului. Metabolizarea alcoolului are loc la nivelul ficatului și se poate metaboliza doar o anumită cantitate de alcool, aproximativ 10 g/oră. Femeile au o susceptibilitate mai mare față de intoxicația alcoolică. Circa 90% din alcoolul absorbit este metabolizat și numai cantități foarte mici se elimină prin urină și prin aerul expirat. Eliminarea lui poate fi grăbită prin creșterea diurezei și hiperventilației. Bunăoară, la o alcoolemie de 1g/l sunt necesare aproximativ 6 - 7 ore pentru dispariția completă a alcoolului din organism. Doza letală (mortală) este de 4 - 6 g/kg corp, cu mari variații individuale. Femeile pot deceda la doze corespunzătoare unei alcoolemii de 3,5 g‰. Au fost și cazuri care au supraviețuit la alcoolemie de 6g‰. Efectele toxice în intoxicația alcoolică se produc prin etanolul ca atare, prin metabolitul său, acetaldehida.
Toxicitatea asupra sistemului nervos central se manifestă printr-o fază inițială de excitație, urmată de deprimare (somnolență), putând induce toate stadiile de narcoză. Etanolul acționează selectiv asupra sistemului nervos central, la care îi deprimă funcțiile cerebrale superioare și eliberează centrii subcorticali de sub controlul scoarței cerebrale. Efectele asupra sistemului nervos central sunt mai pronunțate prin creșterea concentrației. Creierul dispune de o bogată vascularizație, ceea ce explică efectele imediate ale alcoolului asupra sistemului nervos central. De asemenea, perturbă utilizarea glucozei de către celula nervoasă din creier precum și a aminoacizilor, un efect deshidratant, produce carențe vitaminice (B1, B6, B12, PP acid folic, favorizează compuși de tip morfinic ce funcționează ca falși neurotransmițători, cu apariția dependenței alcoolice. Să nu omitem polinevrita (prinderea nervilor) de origine etanolică, având ca expresie clinică tulburări de sensibilitate.
Toxicitatea cardiacă se reflectă prin apariția tahicardiei, tulburări de ritm cardiac sau de conducere, vasodilatație cutanată (roșeața pielii), oscilații tensionale, poate determina insuficiență cardiacă, mărirea în volum a inimii, angină pectorală. Consumul în cantitate mică, repetat, reduce riscul de boli coronariene, prin efect antiagregant și antiaterogen. Efectul este cunoscut în literatura medicală sub numele de „paradoxul francez".
Toxicitatea asupra tubului digestiv este reprezentată de creșterea secreției și motilității gastrice, dar și de producerea hemoragiilor digestive superioare. Circa 30% din cantitatea de alcool ingerată stagnează în aparatul digestiv, timp de o oră. Tulburările funcționale se manifestă prin întârzierea resorbției și apariția gastritei alcoolice (prin precipitarea mucusului protector, care este compus din proteine) care, în timp, se cronicizează. Intestinul subțire și colonul nu sunt afectate deoarece alcoolul se absoarbe în porțiunile superioare ale tractului gastrointestinal. În schimb, la consumatorii cronici, alcoolul afectează fenomenele de transport intestinal, cu instalarea de malabsorbție, scăderea marcată în greutate, cu denutriție și hipovitaminoză.
Toxicitatea hepatică este determinată în cea mai mare parte de acțiunea acetaldehidei, afectând în mod evident cele trei metabolisme: proteic, glucidic și lipidic. Formele clinice de afectare hepatică sunt: steatoza hepatică (ficat gras), steato-hepatite, hepatita acută alcoolică și ciroza hepatică, aceasta din urmă putând degenera în cancer hepatic.
Toxicitatea pancreatică determină: pancreatita acută și cronică, cancer de cap de pancreas, cu evoluție rapidă spre deces.
Toxicitatea asupra rinichilor se manifestă prin creșterea, diurezei, iar asupra măduvei osoase - care secretă globulele roșii, globulele albe și trombocitele - prin scăderea lor.
Efecte cronice: dezvoltarea toleranței, dezvoltarea dependenței fizice, creșterea incidenței cancerului buco-faringian, afectarea ireversibilă a celulelor cerebrale, prin atrofia lor, sindrom de alcoolism fetal, la gravidele alcoolice.
Toxicitate asupra glandelor endocrine: determină infertilitate, prin inhibarea spermatogenezei, impotență sexuală, ginecomastie (creșterea în volum a sânilor la bărbați), cancer de sân.
Acțiunea asupra produsului de concepție - determină, la făt, malformații, congenitale, retardarea dezvoltării fetale, anomalii ale membrelor și articulațiilor, anomalii cardiace ș.a.
Diagnostic clinic: alcoolemie 0,5-1 gr‰ - începe să fie afectat raționamentul, inhibițiile încep să dispară (crește curajul), la alcoolemie mai mare scad atenția, raționamentul, controlul de sine, încredere în sine crescută, crește timpul de reacție, afectarea memoriei, a înțelegerii, dezorientarea, tulburări de echilibru, mers ebrios (șerpuitor, nesigur), vărsături, lipsa de control al sfincterelor vezical și anal, imposibilitatea de a menține poziția verticală, de a merge sau a vorbi, alterarea stării de conștiență. La o alcoolemie de 3,5 - 5 g/l apar reflexele deprimate sau absente; hipotermie (scăderea temperaturii corporale), pierderea completă a conștienței, comă, anestezie, afectarea respirației și a circulației sanguine, deces posibil. La o alcoolemie mai mare de 5 g/l survine moartea prin paralizie respiratorie. Etilicii cronici pot rămâne conștienți chiar la valori de peste 3 g/l ale alcoolemiei, pot prezenta o serie de complicații cum sunt: convulsiile, stare de agitație extremă, delir. Să vezi și să nu crezi: nebăutorii pot intra în comă chiar la valori sub 1,50 g/l ale alcoolemiei.
Diagnostic paraclinic: determinarea alcoolemiei se efectuează cu probe din plasmă, ser, sânge, urină, aer expirat, salivă. Pentru recoltarea probelor din sânge se folosește dezinfectant non-alcoolic.
Managementul constă în verificarea și menținerea funcțiilor vitale, respectarea protocoalelor standard privind tratamentul pacienților cu obstrucție a căilor aeriene, stare de inconștiență sau status mintal alterat, spălături gastrice (pe sondă nu e recamandat); introducerea sondei naso-gastrice, aspirarea și spălătura gastrică rapidă pot fi benefice dacă sunt practicate curând după ingestie, dar pot fi încercate până la 4 ora de la aceasta (prezența alimentelor în stomac poate întârzia semnificativ absorbția), administrarea de vitamina B1 și de glucoză intravenos la pacienții dezorientați, măsuri suportive (monitorizarea lichidelor, a oxigenului, protecția căilor aeriene, administrarea de ser fiziologic 1.000 ml, asocierea de soluție de clorură de potasiu, în cazul în care pacientul prezintă aritmii, combaterea convulsiilor, diazepam administrat - efect benefic fiind și acela că va combate agitația.
Atenție! Intoxicația acută se asociază frecvent cu hipoglicemie, comă hipoglicemică sau traumatisme cranio-cerebrale, risc mare de pneumonii de aspirație.
Recent, la SMURD, a fost adus un bolnav (boschetar) care a făcut cecitate (orbire) în urma ingestiei de spirt sanitar (substanță ce conține etanol și metanol). La noi, în Maramureș, i se zice „câcău", „lulurcă" sau „puțurgău". Se făceau nunți cu spirt sanitar, din lipsă de „horincă" sau „palincă" (pomii fructiferi înghețau). Am cunoscut, în copilărie, multe cazuri de nevrită optică (orbire) din cauza ingerinței de spirt sanitar.
