Tineri muzicologi de dincolo de Prut: ISABELE LALLA KEITA

„De la musique avant toute chose" (Paul Verlaine)

La Chișinău, cu soare și bună dispoziție, în ziua de 8 septembrie, s-a deschis al 25-lea Festival internațional de operă și balet „Maria Bieșu". Deja de un sfert de secol, acest eveniment este unul dintre cele mai importante și cunoscute, cea mai mare sărbătoare cultural-artistică a țării. Primadona Operei Naționale din Moldova, cunoscută în toată lumea, incomparabila Cio-Cio-San a lumii, Maria Bieșu, al cărei nume îl poartă acum Teatrul Național de Operă din Chișinău, va rămâne pe veci cea mai mare stea din istoria operei moldovene.

Muzica operei „Madame Butterfly" se deosebește enorm de restul creației lui Puccini, prin peisaj, intonații orientale, armonii deosebite ale compoziției. Această lucrare a deschis, în mod simbolic, Festivalul jubiliar, în regia lui Eugeniu Platon, Artist al Poporului, și scenografia lui Felix Bessonov, Artist Emerit, pictor de costume Irina Press, Maestru Emerit al Artei.

O figură importantă în acest spectacol a fost dirijorul Alexandru Samoilă, Artist al Poporului, unul din fondatorii Festivalului, a cărui măiestrie a pus în valoare muzica lui Puccini. Maestrul a încântat publicul cu capacitatea lui de a scoate în evidență cele mai frumoase elemente ale partiturii, de a dezvălui toate secretele ce se află în note, de a transmite elementele fine din dezvoltarea dramaturgică și de ajunge la culminație într-un mod unic, deosebit. Acest dirijor redă în gesturile sale o imensitate de culori și imagini, conturând cu finețe relieful muzical, nu doar marcând tactul și dinamica.

Ar fi nedrept și inexact să spunem că Maestrul Samoilă doar a dirijat opera, căci el a trăit-o și a transmis publicului această energie și inspirație, prin relația sa perfectă cu orchestra, corul și soliștii.

Orchestra, sub bagheta lui, a demonstrat că este capabilă să redea cele mai dificile dinamici și contraste, deși, la sfârșitul actului doi, am fi vrut să auzim un sunet pe alocuri mai puternic. Dar, pe parcursul dezvoltării, ne-a adus la un balans perfect, unde fiecare grupă de instrumentiști s-a îndreptat în partea cea bună a timbrului, ca și pe parcursul întregii opere. Și, fără îndoială, sub conducerea marelui maestru Alexandru Samoilă, în muzica lui Puccini, fiecare voce solistică s-a deschis în maxima ei frumusețe.

Acest lucru se poate spune despre soprana Inna Loss (SUA), care a interpretat rolul principal, Madame Butterfly. Este un lucru mare să-ți asumi o asemenea responsabilitate, de a cânta această partitură în festivalul ce poartă numele Mariei Bieșu, soprana legendară pentru acest rol de neuitat în lume.

Putem spune că, la începutul spectacolului, în vocea Innei s-au simțit, pe alocuri, emoțiile, grija și posibil chiar o voce neîncălzită. Cântăreața mai mult s-a străduit să-și arate măiestria în actorie, prin priviri, gesturi și elemente sensibile, fără a fi complexată de vârsta fragedă a eroinei pe care o juca. Ea a fost sinceră și gingașă, dar vocea ei s-a deschis doar la începutul primei arii; toate culorile și nuanțele vocii le-am auzit abia în culminația din a doua arie a actului 3. În Duetul florilor, s-a auzit o intonație aproximativă, dar sensibilitatea personajelor și modul cum au cântat culminația cele două soliste au acoperit acele imperfecțiuni inerente.

Nu același lucru îl pot spune despre interpretul rolului Pinkerton - Ruslan Ludin (Russia). De la primele note s-au simtit și auzit, în vocea lui încordată, acutele dure; mai ales notele de trecere au fost greu de ascultat pe alocuri. Dar are o voce cu un timbru natural destul de plăcut și interesant, rolul în care a jucat fiind redat convingător.

Interpreta rolului Suzuki - Tatiana Vârlan - s-a deosebit prin luminozitatea, frumusețea și lejeritatea ambitusului său de mezzosoprană, menținându-și toate culorile timbrului. Eroina sa a fost sinceră și convingătoare. În Duetul florilor, putem spune, cu mult curaj, că profesionalismul său a susținut foarte mult soprana, mai ales intonațional.

Legendarul Vladimir Dragoș, Artist al Poporului, a interpretat rolul lui Sharpless și, ca de obicei, a bucurat publicul cu al său timbru de bariton unic și cuceritor. Vocea lui a sunat la fel de luminos și frumos pe tot parcursul spectacolului. Foarte sigur și conștient de rolul său, el a putut transmite în sală sentimentele pentru eroina Butterfly și să joace acele contraste față de Pinkerton.

Vreau să-l menționez și pe interpretul Goro - Ruslan Pakatovici. Vocea lui lirică de tenor s-a potrivit eroului său, instaurând o dispoziție pozitivă în scenă prin prezența lui hotărâtă. Per total, gândurile și emoțiile diferite transmise de acest spectacol au lăsat publicului o impresie pozitivă, ceea este un rezultat foarte bun pentru un spectacol.

 

Lasă un comentariu