Binecuvântare și omagiu femeii credincioase

Distribuie pe:

Să vă spun o întâmplare. Într-o bună zi de Duminică, într-un sat vecin era un târg, iar bărbatul i-a zis femeii sale:

- Măi, femeie, trebuie să mergem să luăm boi, ca să ne gătăm casa.

- Păi, cum să mergem măi bărbate, că azi îi sărbătoare, îi Sfânta Duminică!

- Uite așa, mergem.

Și a mers, că femeia era supusă bărbatului, dar a mers plângând, că ea, în zi de Duminică, nu ajunge la Biserică.

Și când s-a întors de la târg, s-a dus femeia la Vecernie și i-a spus uneia dintre surorile ei:

- Vai, tu, Mărie, ce mare păcat am făcut! Nu mi-l iert toată viața!

- Da' ce păcat?

- Păi n-am fost la Sfânta Liturghie azi, că am fost la târg!

- Cum vorbești că n-ai fost la Sfânta Liturghie, că eu te-am văzut în Biserică îngenunchind la icoană și stând la locul tău?!

- Cum, tu, că am fost la târg!

Ca să o mângâie Dumnezeu, cred că un înger a luat chipul ei. Și a îngăduit Dumnezeu să afle minunea asta că doară ea, cu sufletul, a fost acolo. Era o femeie credincioasă, că altfel nu putea să răzbească prin câte a trecut.

Lasă un comentariu