BANII ROMÂNIEI (XLI) Economia subterană și evaziunea

Toate activitățile în afara pieței vor fi profund dăunătoare celor implicați în ele, deoarece autoconsumul care le caracterizează îi va marginaliza față de restul societății care va beneficia prin intermediul pieței de un consum mai diversificat și la standarde calitative superioare.

Toate activitățile cu caracter evazionist vor lovi ca un bumerang în cei care le vor practica, deoarece nealimentarea corespunzătoare a bugetelor publice va crea dificultăți pentru fiecare dintre ei prin imposibilitatea diversificării și modernizării utilităților publice.

Iată câteva elemente care ar putea să ne bucure și să sperăm că economia subterană românească va deveni din ce în ce mai mult un segment minor al ansamblului economic național.

Din păcate, însă deocamdată, nu avem motive de bucurie. Din contră, avem motive serioase de îngrijorare deoarece, după 1990, asistăm la un proces de degradare rapidă a potențialului ansamblului economic național din cauza unui fenomen extrem de nociv.

Este fenomenul corupției.

Față de anul 2007, când România se afla pe ultima poziție europeană în clasamentul corupției realizat de Transparency Internațional, în 2012 (ultimele date disponibile) România a depășit Bulgaria, obținând un indice de 3,8 puncte din 10, scor cu o zecime mai bun decât cu cinci ani în urmă. Indicele mai bun obținut de România nu este subiect de mândrie sau de satisfacție având în vedere că această creștere de doar 0,1 reprezintă un trend inerțial. Cu acest scor, la nivel global România ocupă poziția 70, la egalitate cu Columbia, fiind depășită chiar de țări ca Botswana, Seychelles sau Samoa.

Această situație nu ar trebui să ne mire deoarece, după 1990 nimic nu fost mai ușor decât să faci bani în România. Cu o condiție: să te afli îndeajuns de aproape de mediile puterii politice. Atunci poți într-adevăr să închei afaceri în timp record și cu profituri amețitoare.

Banii pot fi câștigați printr-o sumedenie de metode: contracte cu statul din bani publici, contrabanda cu produse petroliere, evaziune la alcool sau țigări, devalizări de bănci, spolierea bugetului public prin neplata datoriilor către stat sau rambursări ilegale de TVA, înființarea de firme căpușe care prosperă pe lângă întreprinderile de stat muribunde sau pur și simplu strângerea de bani puțini de Ia mulți depunători, urmată de însușirea frauduloasă a fondurilor de către un grup de privilegiați.

Corupția nu este numai un fenomen economic sau politic, este și un fenomen social, cultural și educațional. Este o expresie a complexității lumii în care trăim si va deveni din ce în ce mai complex, pe măsură ce și viața noastră va deveni și mai complexă.Corupția nu mai poate fi tratată fragmentar și nici în etape diferite, așa cum nu mai poate fi tratată doar dintr-un unghi de vedere represiv, doar prin activitatea DNA.

Guvernarea tehnocrată a domnului Dacian Cioloș se vrea a fi o consecință a voinței populare de schimbare nu numai a clasei politice, ci și a tipului de economie pe care aceasta l-a creat. Este normal să fie așa deoarece economia de piață românească se caracterizează prin transformarea corupției în principala formă de existență a mediului de afaceri, conducând la o stratificare rapidă a societății în contradicție cu tendințele europene actuale de reducere a diferențelor prin politici de solidaritate și coeziune socială.

(va urma)

Lasă un comentariu