LINGUȘEALA, LICHELISMUL ȘI LACHEUL! CELE TREI RELE CE DOMINĂ SPAȚIUL PUBLIC ROMÂNESC

România s-a schimbat profund de la căderea comunismului, în ciuda faptului că mai există multe de făcut până să ajungem la nivelul țărilor cu democrație consolidată. Cum s-a transformat România? Simplu. Așa cum s-au transformat fostele unități agricole, celebrele Gostat, toate uzinele și fabricile în terenuri de pășunat acoperite de bălării și nefolosite la nimic, lăsând fără locuri de muncă, pe drumuri multe mii de familii ce munceau acolo, câștigându-și, de bine de rău, pâinea cea de toate zilele.

În România s-au distrus nejustificat circa 2-3 milioane de locuri de muncă, prin corupție, căpătuială și jaful marii privatizări. Cum aproape toți politicienii au adus România în faza de colonie de azi, jefuită sălbatic de resursele sale ale solului și subsolului, în dispreț total pentru mediu, o vedem cu toții. Industria construită cu migală de-a lungul timpului de poporul român, fabricile și uzinele puteau fi retehnologizate, puteau să producă multe miliarde de euro. Prin vânzarea lor ca mormane de fier vechi, România a pierdut până în prezent, conform unor specialiști în domeniu, din decembrie '89 peste 2 000 de miliarde de dolari. Aproape toate nenorocirile acestea petrecute în România, în cea mai mare parte se datorează lipsei de patriotism, competență, profesionalism, ticăloșie și corupție generalizată a unora dintre cei care au condus țara până în prezent în care: lingușirea, lichelismul, dezmățul, lipsa de personalitate, machiavelismul, fățărnicia și prostia ne-au adus în situația în care suntem în ziua de azi. Specimene răpitoare, care atacă și mușcă, non valori în lumea politică, culturală și economică.

Lingușitorii și lichelele postdecembriste, cameleoni cu două picioare, cu ghearele ca un clește, își schimbă culoarea pielii politice potrivit mediului înconjurător. Sunt animale cu creier mic și minte puțină, un fel de lighioană, obedientă, pârâcioasă, nesinceră și plină de invidie. Poți fi incompetent, urât, retardat mintal, dacă ești „cineva", lingușitorul stă lipit de tine, să te ridice în slăvi doar pentru a-și urmări interesul. Îți dă la o parte firele invizibile de praf de pe umăr pentru că „Nimeni nu-i așa perfect ca șefu". Este specialist în a-i întoarce pe unii împotriva celorlalți fără să lase urme. Se urăște pe el însuși pentru că nu-și poate atinge obiectivele din cauza incompetenței, neputinței și orizontului limitat de gândire, decât dedându-se pe lângă alții. La acțiunile șefului, lingușitorul este întotdeauna prezent cu aparatul de fotografiat în mână și îi face poze acestuia din toate părțile, din față, din lateral, din stânga sau dreapta, de sus și din jos. Se comportă exact ca o slugă, fără jenă și cu multă obediență.

Lingușitorul este pur și simplu incompetent, incapabil să se afirme prin capacitățile lui, imposibil să se ridice pe propriile picioare, de aceea prietenul lui cel mai bun trebuie să fie neapărat șef. Invocă moralitatea, dar este imposibil să o practice precum microbistul ahtiat după fotbal, dar incapabil să tragă un șut în minge. „O formă de împlinire a ratării". E un fel de prietenie frustrantă între lingușitor, lichea și lacheu intereșantajabile pe scena „verticalității sociale". În Noul Testament, licheaua se numește fariseu. Un fel de „tâlhar deghizat". Nimic mai periculos decât acești spălători de urechi care atacă pe la spate, în spatele căruia se ascund enorm de multe răutăți, invidie, bârfă, lașitate și prostie. Aroganța acestora, invidia, jignirile, mândria, ură rea (...)!

Flămânzi de laude, cei care cultivă lingușirea, perfidă sau nu, ajung în cele din urmă să cadă în ridicol. Sfârșesc în pânza de păianjen pe care lingușitorii o țes în jurul lor. Lipsa de personalitate antisocială, empatie și sinceritate, narcisismul, sunt caracterizate printr-un tipar comportamental stabil de violare și desconsiderare a drepturilor celorlalți prin ceea ce se numește psihopatie, sociopatie, față de consecințele lor.

Marea ticăloșie din spațial românesc - aceea care a determinat o generație întreagă să își părăsească țara - este, pe lângă sărăcia cronică, falsificarea modelelor. Primul eșalon este ocupat în continuare de non valori, iar spațial public s-a îmbibat de aceste personaje, predispuse la ticăloșie. Politicienii de azi și mulți alții nu mai au nevoie de cultură ca să fie validați de istorie, așa cum aveau comuniștii pe vremuri, ci au nevoie de imagine încurajând toți oligofrenii să bombăne în jurul lor.

În ceea ce privește viitorul acestei țări frumoase și încă bogate, SPER... ca justiția să îi împuțineze pe hoții și bandiții de orice fel și într-un orizont rezonabil de timp, lumea civilizată să ajute ROMÂNIA, să revină la normalitate. Dumnezeul cel Mare și Bun, să ne aibă în grijă și pază Sa, să putem spera că avem dreptul să trăim și să murim în „pământul ăsta sfânt și frumos, să scăpăm de acest „balamuc" care macină mărunt această națiune.

Lasă un comentariu