115 ani de la naștere Originalul și surprinzătorul gânditor al gândurilor: Petre Țuțea

„Fără Dumnezeu, fără credință, omul devine un animal rațional, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri." (Petre Țuțea)

„Dă-i Cezarului ce este al Cezarului! A fost și bou pe deasupra prin cultul personalității, dar pe lângă ce a făcut ar trebui să i se ierte…"; „Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naționalist în care să credeți, Ceaușescu. Nu știu eu cât de comunist e el, dar ține cu nația asta, să știți de la mine. Ăsta e român adevărat. Ține cu noi!!". „Ați văzut, domnule, era mai mare naționalist ca mine, că l-au omorât înaintea mea"; „Faptele vorbesc! Ceaușescu a condus România timp de 24 de ani. Nu se poate spune că era „bine" pe vremea lui, dar puțini știu cum era România înainte de Ceaușescu! Acest conducător a fost pentru țara asta, ceea ce a fost Kamal Ataturk pentru Turcia și Abdul Nasser pentru Egipt: TATĂL NAȚIUNII! Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării, la lumina electrică, de la carul cu boi, la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane…Nu știu dacă, păstrând proporțile, există performanțe asemănătoare în istorie, poate Ramses cel Mare, Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, metrouri, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, canale maritime și fluviale, ba chiar și autostrăzi. În 24 de ani amărâți, răstimp în care a plătit datoriile și a dublat populația urbană. De fapt este incredibil. Dacă știți ce vorbesc și scriu, veți vedea că performanțele lui Ceaușescu frizează imposibilul. Și, peste asta, a păstrat DEMNITATEA acestui popor tâmpit!"; „Înseamnă că am stat treisprăzece ani în temniță pentru un popor de cretini".

De luat aminte și de ținut minte „Când domină individul, e anarhie; iar când domină societatea, e tiranie. O formulă socială ideală nu s-a descoperit"; „Acum se trăiește din improvizații, de pe o zi pe alta."; "Protestantismul e religia coborâtă la rangul de morală pentru grădinița de copii."; „Libertatea autonomă e de neconceput. Dovadă că apari, dovadă că crești, dovadă că descrești, dovadă că îmbătrânești, dovadă că mori. Ești predeterminat. Și astfel, nu-ți rămâne decât să intri în spațiul ocrotitor al Bisericii. Robește-mă, Doamne, ca să mă simt liber! E definiția creștină a libertății. Adică ești liber întru Dumnezeu, nu în tine, care ești finit, și mergi la biserică deoarece crezi, iar nu pentru că știi." Țuțea își amintește cum, copil fiind, visa la o scară mare, mare de tot, care să-l ducă acolo, sus, pe una dintre stele. Fiind întrebat dacă s-a simțit vreodată inspirat, el va răspunde astfel: „Niciodată! Eu sunt un om făcut. Un om construit cu sârguință. Două vocații îmi lipsesc: cea de erou și cea de sfânt. Și nu mă deranjează, pentru că nu sunt singurul."; „Informația e modul omului de a se înșela pe sine."; „Am învățat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor lui. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Omul captiv nu poate fi fericit. Suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate, până la nivelul pușcăriei - numai omul e capabil de asemenea nebunie. Nu pot să povestesc tot ce am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mojlocul lui s-au petrecut asemenea moustrozități."; „Definiția mea despre mine este: Petre Țuțea, românul!. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Vreau să mai trăiesc pentru a vedea dacă poporul român mai este, în sensul lui în fire." În concepția lui Țuțea oamenii ar fi de patru tipuri: Căutătorul, Scepticul, Indiferentul și Imbecilul (născut și nu făcut), acesta din urmă fiind „un deșeu bio-istoric."; „În generația mea, Noica (n.a. Constantin) a fost considerat interesant, dar nu și inteligent. Ca și Eliade (n.a. Mircea). Știți cine a fost inteligent în generația mea? Cioran (n.a. Emil). Este un om extrem de inteligent, aproape vicios. Nu este un înțelept, ci un disperat. În esență este anticreștin. Însă despre Nae Ionescu se spune că scuipă inteligență! Două personalități din epocă s-au detestat: Nae Ionescu și Blaga (Lucian). Zicea Nae: e unul, Blaga!... Eliade era vorbitor bun. Ținea cursuri la catedra lui Nae Ionescu. Cu Eliade am vorbit totdeauna împreună și ne-am înțeles separat. El a lansat un lucru ofensator pentru mine: genul oralității!"; „Sunt consolat pentru că sunt bătrân, că mă așteaptă moartea și că nu am mormânt. Moartea e necesară, dar insuportabilă. Nimeni nu a murit consolat deplin. Nu mă consolează ideea că voi muri. Sunt agățat de viață cu ultimele ghiare… Nu-i cred pe cei care spun că mor consolați și solemni. Doar sfinții sunt capabili de așa ceva. Nu e un fleac încercarea morții. Aș vrea să trăiesc două sute de ani. E cam nereligioasă această dorință și această zbatere, dar nu pot face pe viteazul. Ei, mare brânză n-aș face dacă aș mai trăi o sută de ani, dar nici puțin lucru n-ar fi. De la o vârstă, fiecare zi în plus e un cadou."; „Din toată imaginea morții, îmi displace mormântul. Să pui pământ pe tine!"; „Am avut mereu lașitatea de a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase sinuciderea e ofensă adusă Duhului Sfânt."; „Sunt stări umane când dorința de moarte e o necesitate. E un mare paradox: cum să scapi în și prin moarte."; „Ni s-a făcut onoarea de a muri pentru poporul român."; „Transilvania este coloana vertrebrală a neamului românesc".

Notă: Dorința lui era să își petreacă ultimii ani de viață într-o mănăstire: „Aș încheia, ciclic, cu o altă formă de detenție, izbăvitoare". Adică: să trăiască în ritmul slujbelor, să se trezească în sunete de toacă și să adoarmă păstrând în auz ultimele vibrații ale clopotului vecerniei, dorind să trăiască într-o ctitorie domnească. Uitându-se la salba de mănăstiri moldovene, toate zidite de domnitori, a ajuns la minunata definiție dată de poetul Mihai Eminescu: „sumă lirică de voivozi".

Și pentru că cu puține zile în urmă a fost sfânta srbătoare a Acoperământului Maicii Domnului (duminică, 1 octombrie), să lecturăm câteva dintre gândurile creștinești ale lui Petre Țuțea, așternute pe hârtie cu mâna lui tremurândă. Și nu numai de boală, dar și de teama de a nu greși cumva: „Dumnezeu se situează deasupra evenimentelor vieții mele. În fața lui Dumnezeu nu există genii, Dumnezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni"; „O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, acesta moare așa, dihor"; „Dumnezeu este creator, iar omul imitator."; „Trebuie să golim din prea plinul „Eului", ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu."; „Eu cred că războiul nu e făcut de oameni, e mult prea serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne dă și cutremure, ne dă și război."; „Te întreb: Știi unde poți căpăta definiția omului? În templu. În Biserică. Acolo ești comparat cu Dumnezeu, pentru că exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul."; „Nu mă consolează că sunt român decât Dumnezeu, Blaga Lucian, Naie (Inonescu) și răcoarea câtorva biserici".

 

 

Lasă un comentariu