Motto: „Din acel moment, femeile vor trece la cârma omenirii, pentru a conduce specia umană înapoi în Lumină." (Drunvalo Melchizedek)
Un controversat personaj al lumii musulmane... franceze (!), Abu Rashid Houdeyfa, imam la moscheea Sunna din Brest, director al Centrului Cultural Islamic Brest (CCIB) și membru al Consiliului Francez al Cultului Musulman (CFCM), susține că „femeile fără hijab merită să fie violate". Celebra frază a rostit-o public, de la tribuna Centrului Cultural, în fața unui auditoriu probabil consistent, întrucât individul se bucură de oarecare popularitate, pagina sa de Facebook, de exemplu, fiind urmărită de 198.000 de
co-religionari, în viața reală imamul fiind și director al școlii „Al Amana" pentru copiii cu vârste între 5 și 15 ani.
Individul și-a dobândit trista și penibila glorie inclusiv în urma unui recent discurs, în cadrul căruia a afirmat că „Hijabul este modestia femeilor. Și, fără rușine (probabil, fără discreție - n.n.), femeia nu are onoare. Iar dacă femeia iese fără onoare (adică fără hijab), să nu fie nimeni surprins dacă lumea, fie musulmani sau ne-musulmani, abuzează de această femeie."
Acum, eu pot încerca să înțeleg că, la ei, femeile dezvăluind pe stradă fragmente de piele umană, ar putea fi agresate, deci se protejează în textile fără număr.
Adevărul ar fi, însă, altul - după mine, care sunt mai tolerantă: ei, bieții masculi, sunt cei expuși permanent, în pericol de a fi ispitiți, zgâindu-se tot timpul la nurii concetățenelor. Nu??? În fond, treaba lor! Dar să stea acasă și să-și facă acolo legile! Acestui imam arogant, care uită de unde a plecat și unde-i este locul, nu i-aș permite să deschidă gura nici la WC, când îl doare burta, nu să țină discursuri la vreun Centru cultural... islamic (!!!!) european. Dar... să trecem!
Paradoxal, mi-am amintit titlul cărții lui Miron Manega, „De ce urâm femeile" (o replică la Cărtărescu!).
Unora, mai răutăcioși, întrebarea din titlu li s-ar putea părea retorică. Altora - un nonsens. Pe mine mă distrează, aflându-mă printre nu puținele persoane care cunosc răspunsul. Vi-l pot destăinui și dumneavoastră: din mai multe motive: 1. Sunt deja prea multe, au împânzit mapamondul, în dauna sexului tare; 2. Se pot descurca singure, de la Izgonirea din Rai, dar mai ales de la scandalul sufragetelor și al votului universal; 3. Pot face absolut tot ce fac și bărbații (exceptând desigur, deocamdată, procreația unisex);
4. Și-au creat o... aritmetică originală, fundamentată emoțional, cu eficiență imediată, mai ales în funcții înalte. Și apoi, nu toți „Pygmalionii" au acces la instrumentarul adecvat pentru confecționarea „Galatheeii" moderne, în egală măsură lascivă odaliscă, entuziasmată să spele ceșcuțe, șosetuțe, maieuțe... ș.c.l., să calce cămășuțe, să învârtă sărmăluțe și să legene pruncuțe. „Egalité" au dorit, asta au căpătat domnițele, cu asupra de măsură, dar, desigur, ele nu se lasă, deposedându-i pe bieții bărbați până și de jocul preferat - „de-a războiul", fie el de proporții continentale ori doar o păruială, ca între „fete de fete", pentru reprezentanții, din ce în ce mai puțini și mai de Doamne-ajută, ai speciei, conflict cu miză falsă, pentru că 99% dintre aceștia sunt prea plini de sine ca să mai
observe ce se întâmplă în jurul lor. Ceea ce nu le împiedică să sufere și să plângă, fiindcă, de!, totuși, sexul slab cu lacrimi se ține, iar lacrimile limpezesc (nu numai) privirea.
Acum, nu cumva să credeți că sunt vreo feministă! Doamne ferește! Dar consider justificată concluzia prietenului Miron Manega, autor al romanului „De ce urâm femeile", cu care ne-am întânit prima dată vineri, 21 decembrie 2012, la Târgu-Mureș: „Există două feluri de femei: femei și... femei!".
Dincolo de glume și butade, pot să vă dau și un motiv mai serios de meditație.
În tremolo-ul isteriei cvasigenerale provocate de prognozele atribuite mayașilor pentru acel 21 decembrie 2012, mi-am amintit de „Șarpele de lumină", volum aparținând scriitorului previzionar, sud-american în vogă, Drunvalo Melchizedek, care ne-a cam băgat în sperieți.
Știți și dumneavoastră că, dacă nu are „cârlig", o carte, chiar genială, îmbătrânește în rafturile librăriilor. Cu toate acestea, amestecând „mere cu pere", autorul (care chiar a studiat, la fața locului, unele fenomene, cu inițiați) spune și lucruri, nu neapărat noi, ci prea puțin vehiculate, verificabile, și chiar verificate de oamenii de știință.
În articolul „Deplasarea energiei Kundalini a Pământului și ridicarea luminii feminine. Perioada 1949-2013", el preia teoria mayașă conform căreia, „la 21 decembrie 2012 (!!!), precesia Echinocțiilor se va încheia și se va inaugura începutul unui nou ciclu de 13.000 de ani. Până în acel moment vechiul ciclu și vechea cale a energiei masculine va fi plină de frământări. Din acel moment, femeile vor trece la cârma omenirii, pentru a conduce specia umană înapoi în Lumină."
„Între 18-19 februarie 2013 - scrie Drunvalo Melchizedek (nume predestinat!) -, mayașii vor face prima ceremonie din ciclul cel nou (vor fi făcut, eu n-am verificat, am uitat!), care va permite deschiderea oricărei forme de viață de pretutindeni, pentru a începe schimbul cu omenirea într-o manieră „personală". Iar specia umană, la rândul ei, va începe o vindecare rapidă a populației rămase pe Pământ.
Până la 19 februarie 2013, populația planetei se va reduce dramatic, dar toți cei care vor rămâne vor începe să trăiască cu adevărat în iubire și susținere. Acesta va fi noul stil de viață. Ceea ce vreau să spun - continuă Drunvalo Melchizedek - este că următorii câțiva ani vor fi cei mai importanți din istoria speciei umane. Vom supraviețui acestor schimbări uriașe din înțelegerea umană cu ajutorul Mamei Pământ și al Șarpelui ei de Lumină, așa cum am mai făcut-o de multe ori înainte, dar niciodată până acum Universul nu s-a deschis către noi așa cum o face în acești ani. Secretul este Iubirea Necondiționată, care va fi prezentă chiar în ființele umane, și care, la rândul lor, vor schimba pentru totdeauna modul de viață de pe această planetă. (...) Copiii și femeile vor fi primii care vor intra în actul creației și vor schimba lumea din interior. (...) Șarpele de Lumină s-a mutat acum în noua sa poziție geografică, iar prin această mișcare se emite o nouă vibrație pe Pământ. Această vibrație este complet diferită de cea care s-a transmis în ultimii 13.000 de ani. Ciclul nu este un cerc, ci o spirală. Fiecare perioadă se mișcă de jur împrejur, dar nu revine în același loc, ci urcă pe o nouă treaptă din spirală, exact ca molecula de ADN. (...) Ca și o sămânță, viitorul vostru abia iese din întuneric, însă într-o zi veți realiza că toată frica și suferința au fost doar un vis creat de confuzia unui sfârșit de ciclu și de începutul altuia nou.
Moartea și viața sunt părți ale aceluiași cerc. Acum, priviți în lumină și respirați profund bucuria vieții! Viața Eternă, fără suferință, a fost a voastră întotdeauna. Niciodată nu ați fost separați de Sursă. Trăiți-vă viața fără frică! Trăiți-vă viața cu ochii deschiși și cu inima pregătită pentru giuvaerul din interiorul ei, și astfel, în următorii 13.000 de ani, vă veți extinde aici, pe planeta Pământ, și mai departe, foarte departe! (...) Priviți nestemata din floarea de lotus!"
Veți spune că tipul a luat-o razna și că eu sunt și mai „dusă" decât el, publicând așa ceva. Și totuși...
„Dacă ar fi să ne uităm la axa Pământului, care descrie o traiectorie eliptică, vom observa că există două puncte (cele mai depărtate de centru, numite apogeu și perigeu), care devin din ce în ce mai importante, pe măsură ce înaintăm în acest studiu. Potrivit calculelor științifice din 2000, așa cum am spus, Pământului îi trebuie 25.771,5 ani pentru o rotație completă și pentru a trece prin toate cele 12 semne ale zodiacului. Deci, această axă este îndreptată către diverse semne zodiacale. Potrivit vechilor hinduși și tibetani, la fiecare trecere a Pământului printr-un semn zodiacal, omenirea se schimbă complet, într-un mod specific.(...) Deci, pe 21 decembrie 2012, axa Pământului se va înclina către semnul zodiacal al Vărsătorului, ceea ce, potrivit credințelor vechi, determină o schimbare rapidă a conștiinței. Potrivit mayașilor, această schimbare nu începe neapărat în acea zi, ci undeva în perioada de timp pe care o trăim acum." (!!!!)
În editorialul „Trăim în legendă? Sau legenda ne trăiește pe noi? Cunoșteau dacii, oare, craniile de cristal!?!", pe care l-am publicat în luna noiembrie 2012 în „Cuvântul liber", postat ulterior și pe internet, am rezervat un spațiu larg craniilor de cristal - „antidotului" mayaș al „Apocalipsei".
Vă voi reaminti acum, citându-i pe indienii cherokee, că „12 planete locuite din sistemul nostru solar aveau câte un craniu de cristal în care era memorată întreaga lor istorie. Al 13-lea, cu care formau un sistem, se afla pe Pământ. Împreună produceau un flux electric extrem de puternic. De fapt, ar exista 52 de cranii de cristal (Ciclul Sacru al anilor Soarelui), dintre care 13 se aflau în posesia mayașilor. Acestea fuseseră aduse pe Pământ de ființe din afara Terrei și conțineau date codificate despre istoria Cosmosului, date care urmau să fie dezvăluite și pământenilor atunci când aceștia vor putea să le înțeleagă. Conform unei teorii ezoterice, mayașii ar fi codificat informații sacre în cele 13 cranii de cristal (12, după unele păreri), iar, la data de 21 decembrie 2012, acestea se vor activa, creând o matrice care va oferi omenirii accesul la aceste informații, odată cu saltul evolutiv al conștiinței, marcat tocmai de transformarea temută, în mod greșit, ca fiind Sfârșitul lumii. Atunci, oamenii își vor reaminti faptul că ei sunt ființe de lumină, materializate pe Pământ pentru a experimenta fizicalitatea și timpul, și că tot în lumină se vor întoarce, la sfârșitul vieții fizice."
Civilizațiile amerindiene (mayase, incașe, aztece) au deținut fiecare câte un asemenea craniu de cristal, fiind folosite în scopuri mistice pe care cei din ziua de azi nu le pot înțelege. Nu se știe exact cum și din ce material au fost construite, mai ales că au dimensiuni perfecte.
Drunvalo Melchizedek aduce informații noi, de la sursă: „Societatea mayașă a Bunicilor a fost cea care a creat calea cunoașterii prin craniile de cristal. Similar modului în care calculatorul înregistrează informații pe care vrem să le accesăm mai târziu, la fel acționează și craniile de cristal. Ca și calculatoarele noastre, care folosesc siliconul pentru a îndeplini funcția de a memora, la fel, și craniile de cristal folosesc silicon pentru a înregistra informații. Primul craniu de cristal a venit din Atlantida, iar al doilea provine din noua lume mayașă, de după schimbarea Pământului și schimbarea polilor fizici, de acum 13.000 de ani. (!!!)
Fiecare craniu de cristal este creat odată la 1.000 de ani și conține memoria ultimilor 1.000 de ani; în total, sunt 13 cranii de cristal și conțin amintirile/ informațiile ultimilor 13.000 de ani. La momentul potrivit, la fiecare 1.000 de ani, o Bunică mayașă era aleasă, și ea începea să se pregătească pentru destinul ei. Începea prin a confecționa un cristal în forma unui craniu uman; de obicei, un bărbat șaman alegea cristalul și îl sculpta. Erau folosite mai multe tipuri de cristale, în funcție de timp, și de ceea ce aveau nevoie.
Putea dura foarte mulți ani până ce craniul era gata pentru ceremonia finală, pentru care tot tribul se pregatea, de fapt, timp de 1.000 de ani. Apoi, Bunica alegea un tânăr sau o tânără. Odată a fost aleasă o pereche. Să fii ales pentru ceremonia craniului de cristal era o mare onoare pentru acea persoană sau acel cuplu.
Odată ce Bunica alegea persoana potrivită, aceasta intra într-o perioadă de pregătire, de obicei de când era copil. Pregătirea se încheia când începea ceremonia craniului de cristal. Această persoană onorată studia cât era de mult posibil din ceea ce mayașii știau în acea perioadă de 1.000 de ani. Ea întruchipa înțelepciunea mayașă, artele secrete și cunoașterea înaltă. Tot ceea ce știau, era pus în această persoană.
În acest proces de învățare, ce îngloba toată această cunoaștere, persoana devenea, inevitabil, șaman. Atunci când înțelepții mayași simțeau că această persoană era pregătită, și în concordanță cu calendarul mayaș, îi permiteau Bunicii mayașe să înceapă Ceremonia Sacră a Craniului de Cristal. Destinul Bunicii și al acelei persoane urma să fie pecetluit pentru 1.000 de ani.
În ceremonia craniului de cristal, Bunica și persoana desemnată ingerau o poțiune specială (din ierburi, plante psihedelice și ciuperci), foarte puternică, menită să-i conducă spre o experiență foarte specială în inima lor.
Ei urmau să se separe de corp, dar nu și de Pământ.
Cu alte cuvinte, urmau să moară, dar nu treceau la celelalte niveluri.
Cu întregul trib în jurul lor, care se ruga, incanta și îi încuraja, spiritele lor părăseau corpul și intrau în craniul fizic de cristal. Astfel, atât Bunica, precum și persoana desemnată urmau să aibă ca trup craniul de cristal, pentru următoarele mii de ani, până la momentul de acum, Sfârșitul Timpului.
Cândva, în perioada imediat următoare, mayașii vor face această ceremonie finală a craniilor de cristal mayașe."
Gândul mă duce la Ana lui Manole...
În 2003, o emisiune de la televiziunea Nova a dat posibilitatea unei echipe de oameni de stiință să vorbească despre o posibilă inversare magnetică a Polilor. Ceea ce știința știe este că, în urmă cu 13.000 de ani, a avut loc o schimbare fizică a Polilor. Momentul în care ne aflăm acum coincide cu momentul opus din precesia echinocțiilor (ciclul complet durând 26.000 de ani).
„Schimbarea axei Polilor, care, oricum, va avea loc, este legată de ceea ce mayașii vor să vă spună. Ei știu că va avea loc, ei își amintesc istoria lor și cele două schimbări ale Polilor, pe care știința le-a înregistrat. Mayașii spun că au trecut prin ambele și au fost pe Pământ cel puțin 26.000 de ani.
Știința nu poate contrazice acest lucru, pentru că nu știe de unde au venit, și nu știe cine sunt ei. Don Alejandro spune că, în timpul ultimei schimbări a Polilor, milioane de oameni au murit pentru că nu au știut ce se întâmplă. Dacă ar fi știut (asta se întâmplă și acum), ar fi transformat această experiență într-una puternică, frumoasă și deosebită.
Don Alejandro mai vorbește și că vor fi 30 de ore de întuneric, la schimbarea Polilor. Știu că sunt unii care vorbesc de trei zile de întuneric, dar mayașii spun: nu, nu vor fi trei zile, ci 30 de ore.
Don Alejandro spune că va fi atât de întuneric, încât nici măcar stelele de pe cer nu se vor vedea, în timpul nopții. Cu alte cuvinte, devenim orbi. El spune că, în acest timp, foarte mulți oameni au murit de frică.
Tot el spune că, dacă stai calm, nu îți faci griji și ești relaxat, totul revine, vezi din nou, totul revine la normal și nu durează decât 30 de ore. Acesta este un alt lucru pe care mayașii vor ca voi să-l înțelegeți: în timpul schimbării, să nu vă fie frică, nu este nimic de care să vă temeți!
Desigur, după schimbarea Polilor, locul în care te afli pe Pământ este probabil complet diferit față de Ecuator! Probabil veți trăi într-un mediu nou și complet diferit de pe Pământ. (...) Aceasta este o altă parte din profeția mayașă (numită „Ziua Limită"), dar există o parte mult mai importantă: cum înțelegem să fim în timpul inversării Polilor și imediat după asta?
Pentru mayași, ceea ce contează este vibrația ce izvorăște din inima noastră, care este în rezonanță perfectă cu Inima Pământului, Inima Soarelui și Inima Universului. Dacă învățăm să trăim în această vibrație, Pământul Viu va avea grijă să ajungem în Noua Lume."
În fond, mayașii ne transmit, peste timp, să redevenim oameni cu coloană vertebrală. Ce va fi doar bunul Dumnezeu poate ști.
