CÂT DE UNIȚI SUNT ROMÂNII LA 100 DE ANI DE LA MAREA UNIRE? (II)

A trecut mai bine de un sfert de veac de la revenirea la democrație și la economia de piață. Ce s-a întâmplat cu noi în acest timp? Cât de uniți sunt în prezent românii? Pentru a putea răspunde la aceste întrebări să vedem mai întâi, în linii foarte generale, cum arată în prezent societatea românească. Sub aspect etnic, spre exemplu, putem spune că România este astăzi o țară mult mai omogenă față de cum era imediat după Marea Unire. Nu voi intra în detalii pentru că se cunosc, dar pot să afirm că această relativă omogenizare etnică ar trebui să ne facă mai uniți și mai puternici (suntem și mai mulți) în raporturile noastre cu alte țări. Suntem noi astfel? Greu de spus,dar trebuie să recunoaștem că maghiarii din România,la fel ca țiganii, reprezintă încă o mică problemă pentru noi, însă numai nu din cauza lor ci, mai degrabă, din cauza noastră.

Atunci când s-a format România Mare, maghiarii din Transilvania au trecut de la statutul de cetățeni privilegiați, pe care l-au avut până atunci, la statutul de cetățeni obișnuiți cu drepturi relativ egale cu cele ale românilor. Pentru ei acest lucru a însemnat, evident, o pierdere. În plus, ei au fost până în acel moment cetățenii unui stat un pic mai avansat decât România. Nu voi intra în amănunte, însă este cert că maghiarii din Transilvania au rămas oarecum neintegrați sau, în orice caz, insuficient atașați de România și continuă să reprezinte pentru noi o mică problemă transformându-se în postura de veșnic nemulțumiți.

Sub aspect religios, românii sunt împărțiți în prezent între mai multe culte, dar ținând seama de toleranța religioasă a românilor, recunoscută, se poate spune că această împărțire nu afectează bunele relații dintre ei. Însă, din păcate, unii clerici se implică adesea în politică încercând să orienteze voturile enoriașilor la alegerile electorale și contribuie astfel,nu la unirea românilor ci la dezbinarea lor. Și mai e un lucru care deranjează: tendința Bisericii ortodoxe de a se poziționa mereu, poate și datorită numărului mare de adepți, mai presus de celelalte culte; firește, pentru a beneficia de cât mai mulți bani de la guvern. Poate a sosit vremea pentru o separare mai clară între biserică și stat și în România, precum în Franța sau în Olanda!

Problemele se schimbă radical atunci când vorbim despre educație. Societatea românească este în prezent destul de polarizată. Avem, pe de o parte, un număr consistent de analfabeți, în special analfabeți funcționali (cei care știu să scrie și să citească dar nu pot comenta un text oarecare pentru că pur și simplu nu-l înțeleg), iar pe de altă parte un număr relativ mic de români care au avut norocul să se poată instrui și educa la unele dintre cele mai prestigioase universități occidentale. Între aceste două extreme există apoi un număr, de asemenea consistent, de români care au absolvit licee și universități românești însă al căror nivel de cultură și de instruire este, în majoritatea cazurilor,destul de modest; asta datorită degradării procesului de învățământ din România,degradare care a început imediat după cel de Al II-lea Război Mondial și a continuat apoi, sau chiar s-a accentuat după 1989 prin „grija" politicienilor noștri de după „Revoluție". Voi reveni puțin mai târziu la acest aspect. În orice caz mass-media din România este plină de informații revelatoare în acest sens.

(va urma)

 

Lasă un comentariu