Arta plastică naivă își vede de drum, dincolo de orice fel de strâmbături din nas ori priviri superioare, până la dispreț.
Merge mai departe, fiindcă sunt oameni care cred în ea, care... cresc în ea, nu doar cu sentimentul că recuperează sau reconstituie o lume, ci și cu acela al configurării unui sentiment care vine din simplitate, sinceritate,... inocență.
Universul artei plastice naive nu e expansiv, dincolo de inevitabilele escapade, mulțumindu-se cu lumea satului, în principal cel arhaic, cu ce îi este specific, definitoriu.
Arta plastică naivă nu demolează, ea completează un mod de a cunoaște și a asuma o lume. Și nici nu ține seama de câtă școală are „pictorul naiv", cât ține la cât suflet a mai rămas în el, unul care să răspundă chemărilor dinspre un timp care e mereu învins, dar care nu se predă.
Sigur, un artist plastic naiv nu este un incult, nu ignoră cultura plastică, dar își alege limbajul potrivit pentru elanurile sale. Cultura lui agreează însă acele valori în care se regăsește și care îl pot reprezenta.
Reuniunile acestui gen de artă, cu relevanță națională, își găsesc la Târgu-Mureș un teren fertil.
O expoziție națională este un eveniment în sine, dar el este și o recunoaștere a unei situări în dinamica fenomenului plastic al artei naive.
Simezele „uniriste" mureșene aduc de fiecare dată nume care au ceva de spus în arta naivă, într-un univers tematic în care dominantele sunt fără echivoc, într-o consolidare în timp a acestora, făcând din memoria timpului sursă inepuizabilă.
Ediția a VI-a a Expoziției Naționale de Artă Naivă confirmă nu doar că există niște nume cu adevărat importante în acest domeniu, ci și că resursele sunt tot mai consistente, venind dinspre vârste difereite dar dând o identitate comună unui gen plastic care, iată, scrie istorie, intră în istorie, rămâne în istorie, dând prezentului continuu dreptul de a se regăsi, fără niciun fel de îngrădiri.
La Târgu-Mureș, arta plastică naaivă este la ea acasă.
