În nuvela „La vulturi", scriitorul și preotul Gala Galaction zugrăvește un crâmpei din trecut. De frica turcilor cotropitori, oamenii fug la munte să-și scape viața și odoarele. O femeie își ascunde pruncul într-o căpiță de fân și aleargă mai departe, să ceară ajutor bătrânului Dănilă. Dar un necaz nu vine niciodată singur, și nici de unde te-aștepți. Clipe mai târziu, prăbușit lângă scutecele mânjite de sânge - căci o încăierare de vulturi le răpise pruncul - bătrânul strigă disperat către cer o rugăciune: „Pune un hotar, Stăpâne, nenorocirii noastre! Ajungă Sfinției Tale atâta jertfă!…"
Ruga aceasta s-a îngemănat în sufletele tuturor acelora care au suferit în fața pierderii, a nedreptății și a violenței. Generații întregi, oamenii și-au ridicat strigătul spre cer, așteptând un deznodământ fericit. Jalea bătrânului este un ecou al cuvintelor martirilor creștini: „Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru, față de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apocalipsa, capitolul 6, versetul 10).
Ucenicii lui Iisus au dorit să cunoască același lucru, pentru că Învățătorul tocmai le spusese că în Ierusalim nu va rămâne „piatră pe piatră care să nu se risipească". Strângându-se în jurul Celui ce lămurea toate lucrurile, ei L-au întrebat direct: „Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?" (Matei, capitolul 24:3).
Să nu vă înșele cineva!
„Vedeți să nu vă amăgească cineva", a început Mântuitorul. „Căci mulți vor veni în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristos», și pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor" (Matei, capitolul 24, versetul 4-8).
Iisus nu satisface o curiozitate omenească: „Când vine, domnule, sfârșitul lumii?" El este interesat mai înainte de toate ca aceia care-I sunt credincioși să nu fie înșelați într-o astfel de discuție.
Din prima înțelegem că nu e vorba de a dibui niște date dintr-un calendar, bătute în cuie. Nimeni nu știe acea zi, nici acel ceas (Matei, capitolul 24, versetul 26). Sfântul apostol Petru îi numește batjocoritori pe cei care întreabă disprețuitor: „Unde este făgăduința venirii Lui? Că de când au adormit părinții, toate așa rămân, ca de la începutul făpturii" (2 Petru, capitolul 3, versetul 4).
Cum rezolvăm tensiunea acesta? Merită deci să citim mai departe cuvintele Mântuitorului, Cel care știe cel mai bine când și cum va să vină. Folosindu-Se de patru repere mari, Iisus ne-a arătat ce să urmărim cu atenție.
Patru mari nenorociri în lume. Războaiele necruțătoare.
Peste 70 de milioane de oameni au plătit cu viața tributul urii dintre popoare.
Secolul al XX-lea este considerat ca fiind cel mai sângeros din istoria omenirii.
Foametea care ne roade
Peste 2,5 miliarde de oameni nu au acces la toalete cu instalații sanitare adecvate pentru igienă.
Boli fără sfârșit
Dacă în viitor, nici simpla răceală nu va mai putea fi tratată ca azi, noi cât o mai putem duce? Cât va mai dura până când întreaga planetă cedează?
Cutremure și efectele lor care ne surprind mereu
După „începutul durerilor" va urma a doua fază, aceea în care lumea e coaptă pentru încheierea tuturor socotelilor. Discursul lui Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor capătă acum accente foarte clare, de șapte ori fiind folosit un cuvânt aparte - „atunci".
1. Decăderea morală a lumii; 2. Vestirea Evangheliei în lumea întreagă; 3. Cei credincioși lui Dumnezeu vor fi prigoniți 4. O criză fără egal; 5. Scurtarea zilelor; 6. Marele antihrist; 7. „Iată, El vine pe nori!"
