PĂRINTELE CONSTANTIN GALERIU (1918-2003 )

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept „Anul omagial al educației religioase al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Iustinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului".

În acest articol ne vom opri asupra personalității părintelui Constantin Galeriu, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române, preot și profesor de teologie.

Părintele Constantin Galeriu s-a născut la data de 21 noiembrie 1918 în satul Răcătău, jud. Bacău. Urmează școala primară în comuna natală, apoi Seminarul Teologic la Roman între 1930 - 1938, Facultatea de Teologie din București în 1942, devenind doctor în teologie în anul 1973.

Între anii 1943-1947 este preot în localitatea Podu Văleni din jud. Prahova, apoi între 1947-1973 în Ploiești iar între anii 1973-1974 devine duhovnicul Institutului Teologic Universitar din București, activând aici ca și titular între anii 1977-1991. Din anul 1974 este preot paroh al Parohiei „Sf. Silvestru " din București. La 1 ianuarie 1990 este numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Ca mulți alții, datorită convingerilor sale religioase și umanitare este întemnițat de mai multe ori în anii 1950 și 1952-1953. În cea de-a doua condamnare a fost trimis la Canalul Dunăre - Marea Neagră.

O mărturie a unui ucenic spune așa: „Nu de puține ori se descălța pe stradă și venea desculț acasă, pentru a-și dărui pantofii sărmanilor. Am cunoscut un sfânt în viață care, desigur, cu cea mai sinceră modestie ar fi refuzat acest calificativ, pe care însă Dumnezeu îl oferă cu bucurie casnicilor săi ".

Dintre multele cuvinte rămase memorabile, ale părintelui Galeriu, aș aminti următorul: „Problema capitală nu este nici suferința, nici chiar moartea, ci a nu fi despărțit de El, Cel care a biruit și suferința și moartea, prin Cruce și Înviere" .

A fost remarcat prin diferite distincții pe care părintele le-a primit de-a lungul vremii: Premiul Senatului Universității din București în 1942, Premiul revistei Flacăra în 1990, Doctor Honoris Causa al Universității Ecologice din București în 1992, Diploma de onoare a Societății Academice „Titu Maiorescu "

în 1993, Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer în 2000 și multe altele.

Nu este de trecut cu vederea nici opera pe care părintele a lăsat-o posterității, operă din care amintim următoarele lucrări: „Iubirea dumnezeiască și judecata din urmă" - 1959, „Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog" - 1960, „Sensul creștin al pocăinței" - 1967, „Jertfă și răscumpărare" - 1973, „Probleme actuale în religiile creștine" - 1975, „Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu" - 1991, „Tâlcuiri la mari praznice de peste an" - 2001, „Tatăl nostru" - 2002, „Cartea celor nouă fericiri" - 2004 etc.

Părintele Constantin Galeriu trece la cele veșnice la data de 10 august 2003, rămânând în memoria noastră ca deosebitul părinte de la Biserica Sf. Silvestru din București. Iată deci încă un exemplu de adevărată trăire a credinței celei adevărate, trăire dusă uneori până la jertfă.

Veșnică pomenire și Părintelui Constantin Galeriu!

Lasă un comentariu