Aceasta s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu deparde de Constantinopol, și a trăit pe vremea despărțirii Bisericii de la Roma de Biserica Ortodoxă Sobornicească în anul 1054.
A fost crescută de părinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai deosebit cu rugăciunea, postul și milostenia. Nu odată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune și le-a dat săracilor, îmbrăcând hainele proaste ale acestora, ceea ce i-a adus mustrarea și uneori bătaia din partea părinților.
După moartea părinților, și-a împărțit toată averea săracilor și dorea să se retragă undeva în pustie, mai ales după ce a auzit în Biserică la sfintele slujbe cuvintele: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia Crucea și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8,34). A mai avut un frate care a ajuns episcop la Madita. S-a retras la o mănăstire de fecioare lângă Constantinopol, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahilor.
A trecut prin foarte multe ispite dar pe toate le-a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, precum David pe Goliat, ferindu-și sufletul și trupul de păcat și de necurăție și făcându-se mireasă lui Hristos. După un timp, îngerul Domnului i-a spus în vis: „Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului ". A venit și a intrat în Biserica Vlahernii, a Născătoarei de Dumnezeu, unde a dat laudă lui Dumnezeu și i-a ajutat să slujească cu credință. Apoi a plecat la locurile sfinte de la Ierusalim să se închine locurilor Patimilor Domnului. La vîrsta de 25 de ani s-a întors în satul Epivat , unde a mai trăit încă doi ani, iar la vârsta de 27 de ani și-a dat obștescul sfârșit în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost înmormântat lângă Biserică.
După foarte mulți ani, moaștele ei au fost descoperite prin diferite minuni petrecute. Împăratul Asan al românilor și bulgarilor, a adus Sfintele moaște la Târnovo apoi la Belgrad pe vremea sultanului Selim al II-lea, și în sfârșit au fost aduse la Constantinopol în Biserica Patriarhiei. La 14 octombrie 1641 Voievodul Vasile Lupu le-a adus la Mănăstirea Trei Ierarhi. Astăzi, ele sunt așezate în Biserica Sfintei Mitropolii, unde sute de mii de credincioși pelerini se duc să se închine în timpul anului, dar mai dosebit de 14 octombrie. Foarte multe Biserici și Mănăstiri au hramul Cuvioasei Paraschiva, precum mii de credincioși, îi poartă numele în semn de recunoștință și respect, conform cu, cuvintele psalmistului David: „Minunat este Domnul întru sfinții Săi" (Psalm 67, 36).
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toate răutățile și ne întărește cu Duhul Tău stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie, să slăvim numele Tău în veci. Amin.
„LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI!" acelora care s-au învrednicit a purta acest frumos nume.
