„Trepte spre cer" sau despre Frumusețea Urcușului

Distribuie pe:

Călin Pintea, autorul romanului „Trepte spre cer", lansat recent la Sala Mică a Palatului Culturii, în prezența unui numeros public, s-a născut la Târgu-Mureș, în anul 1966. Este absolvent al Colegiului Național „Alexandru Papiu Ilarian" (unitate școlară de prestigiu, care sărbătorește săptămâna acesta 98 de ani de la înființare), și al Universității „Petru Maior", specialitatea inginerie.

Încă din anii adolescenței a avut preocupări literare, debutând cu poezii în „Flacăra" lui Adrian Păunescu, urmând ca pe parcursul anilor să-și diversifice paleta scriitoricească.

Este deopotrivă jurnalist, autor de poezii și de piese de teatru, a scris eseuri literare și romane, ultimul fiind cel recent lansat. (I.C.)

Călin Pintea - autorul romanului „Trepte spre cer" a înțeles că scrisul e o libertate cu multe ecouri în ființă și că acesta e drumul care oferă sentimentul regăsirii unor originare libertăți, altfel alcătuite în lumile solitudinii, în nelimitările imaginarului.

„Treptele spre cer" ale lui Călin Pintea sunt trepte care zidesc, care dau un rost,adică rost(u)iesc. Sunt „trepte" care provoacă, limpezesc, cuceresc, înalță și în spatele cărora autorul exersează hemografia, adică scrierea cu sine însuși, cum afirma N. Stănescu.

Cucerește dinamica frazării, cunoștințele temeinice desprinse din mitologie, tehnică, arte plastice, creștinism, filosofie, literatură, arhitectură și peste toate filonul unei spiritualități profunde trăite, simțite, iar nu închipuite. Suspansul, drama intelectualului, condiția omului aflat „sub vremi" - toate acestea concurând cu un lirism cuceritor. Avem în „Trepte spre cer" pagini de poezie în proză de o frumusețe tulburătoare. Autorul așază lângă taina binelui, a adevărului, a frumosului, valori ca omenia, demnitatea, prietenia, credința și morala, cartea fiind un fel de împărtășanie cosmică, având temeiuri de viață în pământ și în cer.

„Trepte spre cer" e romanul unei conștiințe antrenate în existență, care a înțeles că salvarea, drumul nu sunt în afara noastră, ci înlăuntrul nostru. Protagonistul pare să spună, asemeni lui Iona:„E invers. Totul e invers...". Vlad Munteanu - protagonistul romanului, a găsit Drumul! Călin Pintea a găsit drumul, într-un timp ca netimpul, într-o lume ca nelumea, înțelegând că scrisul este eliberator și poate salva lumi. „O boală-nvinsă este orice carte!" - spunea Lucian Blaga. Cred că prin „Trepte spre cer" Călin Pintea a pășit în grădină și a reușit să își stâmpere setea cu roua florilor!

Călin Pintea are fericita putință de a încărca textul cu întâmplări a căror concretețe ilustrează o viziune unitară, chiar atunci când comentariile problematizante le înlănțuie, le storc semnificații. Tematica nu este nouă, dar „Trepte spre cer" propune unghiuri noi, îndrăznețe de interpretare, prin panoramicul ideatic pe care îl oferă. Romanul este o frescă a României „socialiste" unde individul își caută libertatea și fericirea. Căci despre căutare și despre eșecurile succesive ale căutătorului este vorba în roman. De fapt, e căutarea sinelui, adică a lui Dumnezeu. În ordinea clipelor existenței protagonistului, cititorul are o participare afectivă intensă. Prin interpretări profunde și nuanțate, prin finețea analitică, prin ancorarea în spiritualitate, cartea aceasta e o călătorie înspre adâncul cel mai adânc al ființei noastre. Așezată, prin titlu, într-o geometrie celestă, această carte depune mărturie, prin treierul timpului, despre „realități spre centrul cărora se sondează pentru dezvăluirea frumuseții și adevărului, concepte raportate, în gând, la idealul de frumusețe, de adevăr, închipuit de astrele cerești".

Călin Pintea devine „un nume așezat pe-o carte", cum ar spune Arghezi și dacă a reușit să împlinească acest gând, e semn că trebuie să continue.

În „treptele" pe care le-a definit Călin Pintea veți găsi sacrul și profanul din care sunt alcătuite viețile noastre și veți înțelege că fiecare zi nu trebuie să fie altceva decât o nobilă sărbătorire a existenței în locul acela tainic, unde dragostea zâmbește printer petale liliachii - așa cum autorul însuși mărturisește în cartea sa.

E multă bucurie în cartea aceasta, desfășurată pe 16 capitole și ...813 pagini. E frenezia aceea mărturisită, e exuberanța gândului care nu se lasă înnăbușit, e frumusețea mărturisirii, e Eros și Thanatos, cartea aceasta are verb și percutanță și peste toate, spune o poveste care predispune la meditație și reflecție.

Călin Pintea debutează astăzi după ce a încercat starea de așteptare. Una dintre dimensiunile interioare ale omului este starea de așteptare. Poate fi fertilă dacă presupune studiu, acumulări și clarificări, tocmai pentru a pregăti accederea către următoarea treaptă.

Cred că prin „Trepte spre cer" - carte care a văzut lumina lumii în haine de sărbătoare, Călin Pintea, risipitorul de iubire, trăiește miracolul întâlnirii și al accederii înspre o nouă treaptă!

Îi mulțumesc lui Călin pentru că, așa cum el a spus, uneori, sub mantia lunii, admirăm aceleași stele pe cer!

Lasă un comentariu