De unde această frică de a spune adevărul?

Din păcate, Radio România Actualități ne-a mai oferit o „perlă" răsunătoare. Un porumbel negru a zburat din gura unei doamne cam grăbite să anunțe o știre. La Telejurnalul de la ora 13, din 25 octombrie a.c., referindu-se la Ziua Armatei Române, ea spunea că, în acea zi, a lunii octombrie 1944, Oștirea Română a eliberat ultima palmă de pământ, nordul Ardealului, „ocupat de o putere străină." Așa spunea ea: „ocupat de o putere străină"! Oare care-i acea „putere străină", care ne-a ocupat acea parte de Românie? O fi, cumva, Franța? O fi Spania? O fi Anglia?

O fi America? Românul, derutat după o astfel de afirmație, poate să-și pună aceste întrebări. Analfabetismului istoric, jurnalistic și politic îi vom răspunde, cu argumentul din pagina acelor vremi vitrege, pentru ca românul derutat, care ar putea înțelege orice, să știe adevărul. Nordul Ardealului nu a fost „ocupat de o putere străină", ci de Ungaria horthystă și fascistă - care numai „putere străină" pe atunci, ca și azi, nu era -, în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940! Acesta-i purul și singurul adevăr! Ea, Ungaria, nu vreo altă „putere străină", prin armata, jandarmeria și o parte din populația civilă ungurească, a comis acele crime abominabile de la Ip, Trăznea, Mureșenii de Câmpie, Sucutard, Prundu Bârgăului, Hărcana-Turda, Moisei, Sărmașu, Aita Seacă și din alte multe localități românești, ardelene. Nu acea „putere străină", de doamna nenumită, poate din ordinul vreunui șef mai-mare, tocmai peste un post public, susținut din bugetul statului, cum e Societatea Română de Radiodifuziune, ci autoritățile ungurești, au demolat, au dat foc celor 29 de biserici românești (ortodoxe și greco-catolice), în perioada septembrie 1940 - octombrie 1944! Doamne, dar mulți corigenți și repetenți, iată, chiar și din presa românească, mai sunt cei care au absentat la lecția de la acea pagină neagră a istoriei! Doamne, dacă nici după cei 28 de ani, de nouă, dar penibilă democrație postdecembristă, chiar unii jurnaliști ezită să spună adevărul, oare cum mai poate fi presa „cea de-a patra putere în stat", „câinele de pază al democrației"? Dacă adevărul este încă ținut sun obroc, dintr-o jenă, dar și din grija să nu supere Ungaria vecină, înseamnă că rău am ajuns!

Lasă un comentariu