Mi-am pus adeseori întrebarea: mai vorbește Dumnezeu oamenilor și în timpurile noastre? Și întotdeauna concluzia la care am ajuns a fost aceasta: Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată, este cu noi, iar noi avem posibilitatea să-L întâlnim, deoarece inițiativa este a Sa, deoarece ne face acest dar vorbindu-ne neîncetat prin Biserica sa, întemeiată pe temelia apostolilor. Dumnezeu ne vorbește și prin cuvântul Sfintei Scripturi și prin creație, dar și prin chemări personale, prin inspirații ale Duhului Sfânt. Condiția pentru a intra în dialog cu Dumnezeu este ca noi să avem capacitatea de a-L asculta și de a reflecta la chemarea Lui. Se pare însă că azi, numeroși oameni au pierdut din vedere înțelesul vieții; se află în căutarea identității lor, neștiind de unde vin și unde merg. Nu mai sunt în stare să descopere glasul lui Dumnezeu, caută să-și explice totul numai prin rațiune. Astăzi omul ascultă, de cele mai multe ori, numai de sine sau de miturile lumii, se gândește la idealurile făcute pe pământ: la salarii, cariere, bunuri, se preocupă de valorile care de fapt nu sunt pentru el adevărate valori, și de foarte multe ori pierde din vedere esențialul. Putem spune că lumea zilelor noastre are aceeași orientare spre materialism, spre hedonism, spre plăcerile trupului, ca și unii creștini din comunitățile din vechime, ale căror moravuri le-au condamnat Sfinții apostoli.
Ne adunăm astăzi, în jurul altarului, pentru a sărbători în cadrul nostru familiar, la Sfânta Jertfă a Liturghiei, memoria unui mare mărturisitor al lui Hristos, Sfântul Dumitru, prin care, așa cum vom vedea, Dumnezeu ni se adresează și nouă astăzi. Vrem să-I aducem laudă lui Dumnezeu pentru această prețioasă piatră din Biserica Sa, care a știut să se lase zidită în planul său de mântuire, spre edificarea și întărirea celorlalți frați în credință.
Trăind în secolul al III-lea, o perioadă în care istoria Bisericii atestă marile prigoane împotriva creștinilor, hagiografii nu au reușit să adune prea multe date despre sfântul Dumitru. Ceea ce se poate spune cu certitudine despre el este faptul că s-a născut la Tesalonic din părinți nobili, că a fost educat la școlile înalte ale acelei vremi și că, după ce a profesat o scurtă perioadă de timp avocatura, s-a înrolat în armata împăratului. Aici, bătea vântul puternic al încreștinării și, ca urmare, devine creștin. Dumitru se distinge în lupte ca un foarte bun strateg, motiv pentru care împăratul Maximilian îl îndrăgește și îl apreciază, și ca o dovadă a prețuirii sale îl va numi proconsul al întregii Grecii. Dar, în anul 286, împăratul Maximilian va începe una dintre cele mai îndârjite persecuții împotriva creștinilor, care va dura timp de zece ani. Acesteia îi va cădea victimă și Dumitru. El este arestat și aruncat în închisoare. Pe când era în închisoare, datorită credinței, a venit la Dumitru un creștin pe nume Nestor, care i-a cerut să se roage pentru el spre a fi întărit de Domnul în lupta cu uriașul Lie. Acest Lie era un soldat, un Goliat roman care, spre delectarea împăratului și a publicului, provoca creștinii orașului Tesalonic la luptă, ucigându-i în arenă. Dumitru îl încurajează pe Nestor și-i prezice că „îl va ucide pe Lie spre slava lui Hristos, ca o mărturie a măreției lui". Așa cum a spus Dumitru, s-a și întâmplat. Nestor l-a omorât pe Lie, dar împăratul simțindu-se umilit, a poruncit ca acesta să fie decapitat, și să fie ucis și cel care l-a încurajat să lupte. Un soldat i-a străpuns lui Dumitru coasta de mai multe ori cu o suliță. Aceasta a fost moartea cu care Dumitru l-a preamărit pe Dumnezeu.
Să-l rugăm astăzi, la această sfântă sărbătoare, pe Dumnezeu, pentru ca, prin mijlocirea tuturor sfinților, să ne dăruiască puterea și curajul de a păși cu încredere pe drumul sfințeniei, pentru ca la sfârșitul vieții să ne putem bucura în ceruri împreună cu Dumnezeu, alături de sfinții săi. La mulți ani!
