Oameni ai faptelor, nu ai vorbelor, astriștii „au umplut zidirile cu suflete"!

Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) face parte din istoria noastră, de la 1861 încoace, anul înființării ei. O Transilvanie a suferințelor românilor, de când lumea aici, pe aceste locuri românești, în care puterea de a nădăjdui într-o înfrățire a intelectualilor cu țăranii făcea parte din fireștile aspirații ale Neamului. Români și buni creștini, membrii ASTREI au apropiat biserica de școală, satul de oraș, prin acei străluciți cărturari și luptători naționali: Andrei Șaguna, primul președinte al ASTREI, Al. Șterca-Șuluțiu, Vasile Ladislau Pop, Timotei Cipariu, George Barițiu, Andrei Bârseanu, Vasile Goldiș, Iacob Bologa, Iuliu Moldovan, Ioan Micu Moldovan, Nicolae Popoviciu, Alexandru Mocsony și mulți alții. Despărțămintele ASTREI au devenit „adevărate cetăți ale naționalismului și culturii noastre", adunând, în Ardeal, energiile, puterile Neamului, prin coeziune, solidaritate națională, credință în legea strămoșească.

Cu o „vie substanță națională", încă dinainte de Primul Război Mondial și în perioada interbelică, ASTRA a pătruns prin satele românești „până în cele mai obscure cătune", prin despărțăminte și cercuri, adevărate focare de cultură românească, de lumină și credință, cu unicul și înălțătorul scop, acela al luminării Neamului.

„Sub stindardul Astrei", - cum scria istoricul Vasile Netea, cronicarul ASTREI reghinene, în cartea scrisă în anul 1939 - s-a derulat și activitatea culturală a despărțămintelor de pe aceste meleaguri mureșene (la Reghin, Târgu-Mureș, Sighișoara, Târnăveni, Luduș), de la înființarea lor, până în anul desființării lor, în anul 1948, sub presiunea comunistă, adusă de tancurile sovietice.

În adevărul faptelor acelor vremuri, cel mai activ despărțământ al ASTREI s-a dovedit cel din Reghin, sub conducerea vestitului medic Eugen Nicoară. Într-o întoarcere în timp, încercăm să retrăim, pe calea memoriei paginilor istoriei, vremurile de atunci ale ASTREI reghinene, în care străluciți cărturari, oameni de acțiune ai timpului, mari patrioți și dăruiți naționaliști, precum avocatul dr. Ioan Harșia, protopopii Ioan Maloș, Vasile Duma și Galaftion Șagău, intelectualii de acțiune patriotică - Alexandru Ceușianu, Gheorghe Maior, Ioan Popescu, dr. Eugen Truția, Iuliu Grama, Petre Boțianu, Ioan Borșianu, Iustin Handrea, Ilie Șandru, Mihail Tomșa, Ilie Câmpeanu, sufletul Despărțământului dr. Eugen Nicoară, avocați, protopopi, preoți, primari, notari publici, învățători. În necesara întoarcere în timp și în memorie, parcă îi vedem pe acei bărbați vrednici ai luptelor acelor vremi, luptători pentru verticalitate românească, personalități care, prin dăruirea lor, au stârnit un mare interes în cadrul viguroaselor mișcări culturale și naționale, care, cu acea „părintească grijă" a destinului românesc, transilvănean, au lăsat, în urma lor, acele „zidiri umplute cu suflete", participând la „îndeplinirea chemării sublime ce o așteaptă Dumnezeu de la acest neam", un ideal suprem al înaintemergătorilor astriști.

Evident, personalitatea care a lăsat cea mai puternică impresie a fost, așa cum aminteam, dr. Eugen Nicoară, venit la președinția ASTREI reghinene, la 19 februarie 1923; personalitate complexă, dedicată, trup și suflet, propășirii românești în arealul Văii Superioare a Mureșului, chirurg și filantrop, cel care ASTREI i-a dat un avânt remarcabil în zona Reghinului și în împrejurimi, scriind „cea mai frumoasă pagină din istoria culturală a regiunii, acea pagină de aur", printr-o emulație culturală fără precedent, rămânând, „în fața generațiilor viitoare drept pildă de credință și muncă românească". Adunați, cu toții, sub flamurile stindardului ASTREI, sub celebra deviză: „Totul pentru națiune, nimic pentru tine, nici câștig, nici glorie!", astriștii reghineni „și-au închinat toate puterile pentru ridicarea și consolidarea dăinuirii pe acest pământ, atât de năpăstuit". Timp de 20 de ani, dr. Eugen Nicoară a cutreierat sat după sat, dând sfaturi țăranilor, fiindu-le aproape la bucurii și la necazuri, a ajutat Biserica Neamului, pe slujitorii ei, școlile și pe învățători.

Cu nimb de legendă, mereu gata de jertfă și luptă, dr. Eugen Nicoară a ridicat spitalul din Reghin și Casa de Cultură, care-i poartă numele, prin proprii eforturi financiare, a dat bani, din buzunar, pentru înzestrarea tuturor așezămintelor de el ridicate, pentru cultura și credința strămoșească, de prin Filea, Râpa de Sus, Râpa de Jos, Maiorești, Rus (Rușii-Munți), Morăreni, Dumbrava, Luieriu, Idicel-Sat, Idicel-Pădure, Hodac, Ibănești, Pietriș, Adrian, Solovăstru, Deda, Deleni (Potoc), Săcal, Șerbeni, Sântu, Urisiu și multe altele. Ca „argint viu", răspundea chemării „Să luminăm întunericul prin lumină, să scriem dreptatea dumnezeiască, prin credința nestrămutată a strămoșilor noștri". A organizat șezători literare, conferințe, a scris broșuri pentru luminarea satelor, a înființat biblioteci, școli populare, pentru bărbați și femei, a înălțat biserici, troițe la răscruce de drumuri, acele „opere de piatră", cămine culturale, a ridicat monumente pentru cinstirea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă, a făcut mii de consultații medicale gratuite, a sprijinit copiii săraci și văduvele. Împreună, dr. Eugen Nicoară și istoricul Vasile Netea ne-au lăsat, în anul 1936, cartea „Figuri mureșene", iar în anul 1936, culegerea de folclor „Murăș, Murăș, apă lină" (cu o prefață a scriitorului Ion Agărbiceanu).

„Holdă întinsă și bogată" a fost pe unde el a umblat, „și a umblat atâta - spunea Iuliu Hațieganu, fondator de școală medicală românească la Cluj -, vorbele lui au fost urmate de fapte, de troițe, monumente, școli, case culturale, biserici, și, ceea ce este, poate și mai important, aceste „zidiri le-a umplut cu suflete". Incontestabil, în acele vremuri (ca și azi!), Neamul românesc avea nevoie de „bărbați, nu ai vorbelor, ci ai faptelor!". „Să dea Dumnezeu mulți ca dânsul!", scria, în finalul cărții, istoricul Vasile Netea.

Peste dr. Eugen Nicoară s-au năpustit, pe vremea Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, acei nori negri ai urii vrăjmașului, vremelnic ocupant al nordului Ardealului, oferit de puternicii clipei - Germania și Italia, - Ungariei horthyste și fasciste. Ostracizat, ia drumul pribegiei, ajunge la Brașov. Revine la Reghin să înfăptuiască planuri de viitor. Arestat, ajunge, la Canal, prin închisorile comuniste.

Asemenea lui Eugen Nicoară, a dus, pe plaiuri sighișorene, ideile culturale, înălțătoare, și profesorul Horia Teculescu, acel „prinț al Perlei Tărnavelor", președinte al Despărțământului ASTREI Sighișoara, autor al culegerii de folclor „Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături"), foarte apreciată de Lucian Blaga și de Nichifor Crainic, el fiind acel inițiator al emoționantei „Chemări" antirevizioniste din 20 noiembrie 1936.

La Târnăveni activa protopopul Gheorghe Oprean, preot militar, pe timpul Primului Război Mondial, căpitan în Armata Română, cel care, la Viena, îl cunoaște pe sublocotenentul de artilerie Iuliu Maniu, abia sosit de pe front. La 31 octombrie 1918, Gheorghe Oprean a fost ales secretar al „Sfatului Central al Ofițerilor și Soldaților Români din Ardeal, Banat și Bucovina". Documentele secrete, atunci întocmite, au fost aduse, de el, și ascunse în zidul din altar, al catedralei din Târnăveni.

Ar fi nedrept să nu-i amintim pe acei astriști care au format și au condus Despărțământul Târgu-Mureș al ASTREI, răspunzând acelei „chemări sublime, așteptate de Dumnezeu de la acest neam", pe numele lor: protopopul ortodox Ștefan Rusu, membru astrist din anul 1890, protopopul greco-catolic Elie Câmpeanu, profesorul doctor de la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian", Ion Bozdog, fost prefect al județului, deputat în Parlamentul României, președinte ai Despărțământului Târgu-Mureș al ASTREI, avocatul Aurel Baciu, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.

La 1891, românii din Luduș au înființat Despărțământul Luduș al ASTREI, condus de dr. Valer Russu, un profesionist excepțional, întemeietorul primului spital din localitate și din Câmpia Transilvaniei. Arestat, în 1956 și în 1959, a revenit la postul de medic, dar la Dispensarul CFR din Luduș, apoi s-a întors la Cluj.

În numele acestui impresionant trecut glorios, cultural, patriotic, naționalist și al credinței noastre strămoșești, la cea de-a 110-a Adunare Generală a ASTREI, de la Abrud, din 10 octombrie 2016, ca președinte, în numele Despărțământului Central Județean Mureș al ASTREI, lansam „Chemările" Asociațiunii mureșene, într-o vreme de acum, a neliniștii și învolburărilor, cu gândul nevoii de disciplinare a ideilor și a acțiunilor pe aceste meleaguri. Chemați de solidara muncă a înaintemergătorilor jertfelnici, pentru înalta cauză a Neamului, din această adevărată academie transilvană (ASTRA), chemam la necesara unitate românească în jurul unui puternic crez național, aici, în Grădina Maicii Domnului, în acea matcă a viforelor vieții, cu acea suferință educată a răbdării și înțelepciunii. Totul - cum spunea cândva Ioan Lupaș - „sub semnul limbii, legii strămoșești și al moșiei". Limba este suportul vieții Neamului nostru, candela dăinuirii unui popor. Deci, s-o apărăm! Legea strămoșească „În vremuri de furtună / N-a putut s-apună, / Strivită de păgâni", deoarece „Ne-a fost Cel Sfânt tărie / Și-n veci o să ne fie!", ca parte a tăriei noastre multimilenare. Moșia-i zid al vremurilor noastre, sub așezământul legii părinților, moșilor și strămoșilor noștri înaintemergători.

Ce am dori noi, astriștii mureșeni, României noastre, Neamului atât de încercat în frământata lui istorie? „La trecutu-ți mare, mare viitor", spunea Înaltul Domn al Poeziei și al Limbii Române - Mihai Eminescu. Adică, o țară mai bogată în valori trainice, o Românie a meritocrației și a minții, a „aurului cenușiu" în care prețuite să fie valoarea și faptele, nu vorbele și promisiunile.

Dorim o Românie în care, prin acea „Schimbare la față" (Emil Cioran), fiecare să trăiască doar din munca lui, rod al trudei proprii, o țară în care fiii de țărani, azi să aibă șanse egale pentru a accede în școlile înalte, nu să rămână tot „la coada vacii și a sapei."

Legitimându-ne existența prin lupta pentru acea înaltă idee istorică, a dăinuirii naționale, să mulțumim Tatălui Ceresc, pentru că, în timpuri întunecate, „Ne-a fost, Cel Sfânt, tărie." Românii transilvăneni, mult încercați ai vremurilor, ai urgiilor, nu din cărți au învățat istoria, ci au trăit-o.

Să ne iubim pământul acesta, să nu-l dăm străinilor, cu gândul la întoarcerea acasă a Basarabiei și a nordului Bucovinei, furate de bolșevici. Așadar, să luptăm ca, din nou, țara noastră să devină România Mare, „dodoloață", cum îi spunea Lucian Blaga, lăsată de înaintași, la 1 Decembrie 1918. Nu trebuie să fie mai multe Românii, ci doar una singură! Acestei Românii, „înconjurată de români" - cum se exprima Nicolae Iorga -, trebuie să i se alăture, așadar, Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herței, Cadrilaterul, Insula Șerpilor!

Încrezători în revigorarea națională, în destinul și în menirea neamului, apărători ai credinței noastre tradițional-creștine, uniți de același ideal național, să luptăm, într-adevăr, pentru „Creșterea limbii românești / Și-a patriei cinstire." Pentru ca limba noastră cea română să fie acasă stăpână!

Pe acest pământ „frământat de sânge și de lacrimi", să alungăm dintre noi dihonia, acel „blestem al dezunirii." Una să fim, pentru cauza binelui, a demnității naționale!

Noi, astriștii mureșeni, românii ardeleni, cu acel gând al triumfului nației, să veghem și să ofilim o dictatură a minorității, în Ardeal, a celor aduși, cândva, de vânturile istoriei, în tropotul cailor stepelor. Să o ofilim, ca urmași ai înaintemergătorilor de la Sarmizegetusa încoace, pe aceste locuri românești.

Dorim ca Imnul de Stat al României, Tricolorul și Constituția să fie respectate, nu batjocorite de toți pițărării, mereu pretinzând, nu drepturi, deoarece le au din plin, ci privilegii și supradrepturi, într-o Românie devenind, pentru ei, un fel de Absurdistan!

Să ne amintim de cuvintele marelui istoric Alexandru Papiu - Ilarian, care spunea că a fi patriot și naționalist român, aici, în Transilvania, „una și aceeași însemnează."

Aici, în Transilvania, se află „structurile de rezistență ale Neamului".

Așadar, să răspundem îndemnului lui Simion Bărnuțiu, să rămânem „credincioși neamului și limbii noastre."

Să fim, așadar, uniți în această o singură Țară, cu un singur popor, cu o singură limbă, cu un singur Imn Național, cu un singur Tricolor, cu o singură stemă, cu o singură voință! Totul sub veghea sfântă a Părintelui Îndurărilor, în acea însoțire de versurile Imnului ASTREI: „Cu dreapta să ne ocrotești, / Puternic Dumnezeu, / A noastră stea pe bolți cerești / Lucească-n veci, mereu."

„Dulce Românie, - spunea Eminescu - asta ți-o doresc!". Acea „dulce Românie" o dorim și noi, toți astriștii!

 

Lasă un comentariu