Manuscrisul de jad - Binepricepuți în ale adevărului

Distribuie pe:

În ciuda faptului că trupește neamul românesc era împărțit între diferite stăpâniri, unitatea sa sufletească era neîndoielnică, la fel „râvna stăruitoare" pentru dobândirea unei culturi naționale. Ideea apare în Mărturisirile gânditorului Constantin Rădulescu - Motru și o propunem dezbaterii zilei, cu atât mai mult cu cât la Târgu-Mureș s-a desfășurat Colocviul Național „Constantin Rădulescu-Motru" în cadrul prestigioaselor manifestări culturale prilejuite de împlinirea a 60 de ani de activitate a Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai".

Pentru cel care a scris Puterea sufletească, Elemente de metafizică, Vocația și Românismul, Timp și destin, dar mai ales Personalismul energetic, neamul românesc a dat unul din „fronturile" pe care s-a răzimat biruința idealului european, căci „viața ce s-a desfășurat între cele trei râuri din sud-estul Europei, Dunărea, Tisa și Nistrul, a avut aceeași pulsație cu viața Europei întregi", între cele trei râuri hotărâtoare existând „demult pregătite suflete pentru războiul național", învingând vulgaritatea, indiferența, urâtul, transformându-le în temelii ale frumosului, în orizonturi pentru noi înălțări sufletești,pentru întregirea conștiinței menirii noastre; deși, timp prielnic pentru dezvoltarea firii românești nu a fost, trecutul istoric al poporului român însemnând o neîntreruptă luptă cu vitregia împrejurărilor care-i punea în cumpănă însăși existența. Șirul zbuciumărilor nu i-a oprit românului, „veșnic martirizat", o uimitoare măreție, evidentă de la „umilul cărturar de sat până la cel mai înalt învățat de oraș pe care Dumnezeu ni l-a hărăzit", apostoli cu o bogăție sufletească „cum întâlnim foarte rar aiurea", cu pricepere și tragere de inimă.

Între apostoli, Constantin Rădulescu-Motru distinge figura lui Andrei Bârseanu, omul gata de jertfă, care nu avea voie să șovăiască înaintea primejdiilor ce „se grămădeau" asupra românilor din Transilvania. Feciorul preotului din Dârstele Brașovului citea în evanghelia sufletului cu credința cu care generații au citit din evanghlelia lui Cristos. „Aceea ce este apa pentru pești; aerul pentru zburătoare și pentru toate viețuitoarele; ce este lumina pentru vedere; soarele pentru creșterea plantelor; vorba pentru cugetare, aceea este naționalitatea pentru fiecare popor", zicea Andrei Bârseanu. Își amintea povestea lui Prâslea cel Voinic, care pentru a ajunge la merele de aur trebuia să-i dea Zgripțoroaicei, care-l purta pe aripi, bucăți de carne, spre a nu-i slăbi puterile.Când tocmai era apropae de gura peșterii i se sfârșise carnea și, pentru a nu cădea iarăși în întuneric, tăiase din coapsa lui o bucată de carne pe care i-o dăduse Zgripțoroaicei. Așa ca Prâslea, credea Andrei Bârseanu, este poporul român în năzuința sa de a se ridica din întuneric la lumină, cu deosebirea că bucata de carne, poporul român n-a tăiat-o din coapsă, ci din pieptul lui. Din pieptul lui și a celor de felul lui a fost tăiată bucuria Marii Uniri, subliniază Constantin Rădulescu-Motru, comentând crezul lui Bârseanu: „Moșia străbună liberată trebuie îngrijită și cultivată, altcumva nu ne arătăm vrednici de stăpânirea ei ( ...) Aceasta o pretinde menirea noastră istorică, de a fi strajă neadormită a civilizației omenești în aceste părți ale lumii (...) Pe lângă biruința cu arme a vitezei noastre oștiri se cere o biruință tot atât de strălucită a culturii românești, spre a putea asigura pentru toate timpurile a ceea ce am avut norocul a înfăptui." După Marea Unire, spunea Andrei Bârseanu, generațiile își vor trece torța idealului din mâna în mână, împărtășindu-se din spiritul vremii lor, binepricepuți în ale adevărului. Răspunde, oare, ziua noastră acestui crez?

Detaliind pe tema idealului național al lui Andrei Bârseanu, Constantin Rădulescu-Motru credea în momentul când vom avea pentru sprijinirea naționalismului român o muncă științifică serioasă, cum o au popoarele culte ale Europei. Nu prin fraze sentimentale, susținea Motru în Academia Română, la 9 iunie 1924, ci prin argumente puternice ale științei ne vom susține drepturile naționale. Doar bunele intenții nu sunt de-ajuns.

 

Lasă un comentariu