Revendicarea incredibilă și fără precedent a iredentismului maghiar

Distribuie pe:

Am aflat din emisiunea intitulată „Vorbire directă", transmisă în data de 24 noiembrie de televiziunea ATV, din Budapesta - emisiune în cadrul căreia sunt dezbătute în general chestiuni politice și sociale - că un politician al FIDESZ, partid aflat la guvernare, a solicitat, în cadrul discursului festiv, rostit la o manifestare organizată într-un oraș din Ungaria cu prilejul aniversării Revoluției ungare din 1956 și Lupta pentru Libertate, restituirea Ungariei a teritoriilor pierdute în urma Tratatului de Pace de la Trianon, susținând că astfel și regimul lui Viktor Orbán ar fi dispus să îi primească pe imigranți. Acest politician budapestan care a fost în stare să vină cu o asemenea pretenție incalificabilă la sărbătoarea națiunii maghiare, și-a argumentat revendicarea sa „condiționată" prin faptul că după Primul Război Mondial, conform Tratatului de Pace de la Trianon, Ungaria a pierdut o parte importantă din teritoriile sale, iar odată cu aceasta s-a diminuat semnificativ și numărul locuitorilor săi. Adică, potrivit argumentelor politicianului FIDESZ, dacă Ungaria va primi înapoi comunitățile maghiare care trăiesc în afara granițelor țării, atunci imigranții pot veni liniștiți în Ungaria.

Nici nu ar trebui să pierdem timpul cu discursul instigator al unui politician dement, iredentist, dacă respectivul nu ar reprezenta partidul care în prezent se află în Guvernul Ungariei și care formează o majoritate decisivă. Dar, dat fiind faptul că susținătorul acestei revendicări, fără precedent, este reprezentantul partidului FIDESZ, condus de Viktor Orbán, ar putea să aibă un efect politic foarte grav, iar partidele aflate la guvernare ar fi trebuit să reacționeze imediat.

În contextul celor întâmplate, lipsa unei reacții din partea Guvernului de la Budapesta ne pune pe gânduri, respective spune foarte mult despre regimul lui Orbán. Nu a protestat nimeni din partea conducerii FIDESZ sau din partea Guvernului Ungariei împotriva acestei revendicări absurde, iredentiste, care ar lăsa să intre pe teritorul Ungariei imigranții în contul restituirii teritoriilor pierdute după Primul Război Mondial.

Dar, la ce ne putem aștepta din partea premierului Ungariei, Viktor Orbán, ce pretenții să avem ca el să se delimiteze, într-o asemenea situație politică, de cuvintele instigatoare, iredentiste, când chiar el îl elogiază pe Miklós Horthy, „figură vitează" a revizionismului, sau atunci când, cu prilejul vizitei sale în România, îi instigă pe maghiarii din Transilvania la sabotarea celei mai mari sărbători a țării lor, România, ignorând total legile scrise și nescrise ale diplomației? Sau, ce pretenții să avem din partea premierului Viktor Orbán sau a ministrului de externe Péter Szijjártó ca ei să se raporteze la România, la partenerul strategic al Ungariei și față de istoria României ca un maghiar cu spirit european și să nu dispună cu aroganță diplomaților maghiari să neglijeze cea mai mare sărbătoare națională a României, 1 Decembrie?

În niciun caz nu este spre gloria guvernării lui Viktor Orbán faptul că azi, în Ungaria, un reprezentant al unui partid aflat la guvernare lansează o asemenea provocare iredentisă, incalificabilă. Și după toate acestea așa-numita putere a politicii naționale grandomane, orbaniste se preface de parcă nici nu s-ar fi întâmplat nimic. Am ascultat cu atenție discursul festiv al premierului rostit pe 23 octombrie, la Casa Terorii din Budapesta, în fața a zeci de mii de oameni. În discursul său, premierul a apreciat importanța Revoluției ungare din 1956 și Lupta pentru Libertate, însă, în esență, el a ținut o prelegere de campanie, în perspectiva alegerilor parlamentare care vor avea loc anul viitor, în Ungaria. Una din cele mai importante idei ale sale a fost că în 2010 Guvernul condus de el și-a ales calea unificării națiunii maghiare. Despre ce vorbește premierul ungar? Ce fel de unificare a națiunii sărbătorește el? Ar fi suficient, dacă ar urmări doar câteva emisiuni de dezbatere pe teme de actualitate socială și politică, difuzate de unele canale de televiziune din Budapesta și în mod sigur ar constata imediat, ar vedea cu consternare și cu tristețe realitatea, și anume că poporul maghiar, națiunea maghiară nu a fost niciodată atât de divizată, ca acum, de când țara este condusă de Viktor Orbán. Premierul refuză să ia act de faptul că națiunea maghiară nu este formată doar din tabăra alegătorilor FIDESZ, care este, într-adevăr, foarte mare și relativ foarte unită, și că aparțin națiunii maghiare și cei care nu au votat niciodată cu Viktor Orbán și nutresc și azi speranța că se va schimba regimul. Și această tabără este relativ destul de mare, dar a susține că împreună cu această tabără a fost săvârșită unificarea națiunii maghiare, este - un orbanism romantic. Însă, așa-numita „unificare a națiunii maghiare", prin acordarea dublei cetățenii maghiarilor de dincolo de granițele Ungariei, nu mai este un vis politic romantic, ci un scop politic bine gândit și o uneltire politică bine gândită, și este evident că Viktor Orbán a avut și are nevoie de toate acestea pentru a crește până la ordinea milioanelor a numărului alegătorilor săi de acasă. Ceea ce a și reușit. Cu ajutorul partidelor din opoziție, aflate într-o dispută permanentă, Viktor Orbán va putea rămâne premierul Ungariei până la vârsta de pensionare. Numai dacă o furtună care se ivește din senin, un curent vest-european nu îl va duce pe o linie secundară, la periferia vieții politice...

Lasă un comentariu