Așa cum ne putem da seama, stimați cititori, orice profesie, meserie sau ocupație, pe lângă competența sa nemijlocită, în desfășurarea ei presupune dăruire și vocație - conștiința datoriei a ceea ce se face cu respect și responsabilitate, într-un cuvânt deontologie. Aceasta cu atât mai mult în medicină, ca cea mai înaltă și apropiată profesie de Dumnezeu, care prin acești mesageri divini, care sunt medicii și asistentele medicale, ne alină durerea și ne redau viața, prelungindu-ne-o, așa cum ne-a fost prescrisă atunci când am fost creați. Doar niște îngeri înțelepți și iubitori pot sluji Creatorul, numai ei fiind în măsură să se dăruiască prin acea iubire creștină față de semen, adică față de bolnavul în suferință și cu speranță în Dumnezeu, și nu în ultimul rând prin mâinile pricepute (ale unui chirurg), cu sufletul curat, și dragostea pentru profesie și oameni. Acestor semizei nu putem decât să le aducem cele mai sincere sentimente de mulțumire, deplină gratitudine și un cuviincios respect. Mă adresez în primul rând colectivului de medici și întregului personal de la Centrul Medical „Galenus", în mod deosebit medicului neurochirurg Bogdan Gherman, pentru modul cum s-au comportat cu pacienta în cauză (soția mea), care prin dăruirea și înaltul profesionalism au dat dovadă de cel mai înalt umanism, demonstrând că medicul și medicina sunt create pentru om, fiind cea mai înaltă și respectată profesie cu vocație și aură divină.
Mă bucur în același timp că, prin acele cursuri de psihologie, sociologie și etică, la care mi-am adus și eu contribuția pentru o perioadă de timp în cadrul prestigioasei instituții de învățământ superior - UMF din localitatea mureșeană, au dat roade, bucurie și satisfacție pe care nu pot decât să le împărtășesc cu cei care au beneficiat de acele îndemnuri și învățăminte predate studenților, și care au contribuit la latura deontologică a profesiei de medic și asistent medical, demonstrând că înainte de orice cadrul medical este Om pus în slujba oamenilor și a Providenței divine.
