Grav este faptul că prin activitatea DNA au apărut efecte perverse activității anticorupție, adică în loc să asistăm la o eficientizare observăm o blocare a mediului economic. Procesul decizional în zona investițiilor s-a blocat, anchetările și arestările unor patroni învinuiții de corupție au dus la încetinirea sau chiar încetarea activității în întreprinderile lor cu consecințe serioase asupra pierderii de locuri de muncă, s-au pierdut contracte de export și s-au irosit oportunități de atragere și folosire a fondurilor europene. ANAF are din acest punct de vedere un rol important, contrabalansând aceste efecte perverse cu efectele pozitive ale recuperării (executare silită). Problema care apare este însă complicată și discutabilă, aceea a conexiunii evaluării prejudiciului de către procurori cu cea a recuperării practice a acestuia de către ANAF. Este, de fapt, problema obținerii de către ANAF prin valorificarea activelor a unei sume cel puțin egale cu cea calculată de către DNA ca fiind prejudiciu. Apar cazuri (vezi ICA) când DNA dorește nu numai recuperarea activelor dar și ceea ce am putea numi uzufructul utilizării acestora de la data privatizării până la data trimiterii în judecată. Acest fapt reiese cu claritate din rechizitoriu unde se spune că cea mai mare parte a prejudiciului apare din folosul de care a fost lipsită partea civilă - în condițiile în care, prin dobândirea titlurilor de participare de către terțe persoane fizice sau juridice de bună credință, reparația în natură nu mai este posibilă.
Este principiul calculării prejudiciului la valoarea de piață a activelor privatizate și nu la valoarea de inventar la care se presupune că s-a realizat privatizarea. Principiul este indiscutabil corect dacă se aplică în momentul inițial al privatizării deoarece privatizarea la valoarea de inventar (mult utilizată cu intenție frauduloasă) nu are în vedere potențialul de valorificare prin business a activelor, ci a valorificării lor prin dezmembrare ca materii și materiale (vânzarea lor ca fier vechi).
Problema care se pune este aceea a modului cum se poate aplica în acest moment principiul valorii de piață în calcularea prejudiciului, datorită faptului că dinamica valorii pachetului de acțiuni, la care face referire procurorul, nu are legătură cu ilegalitatea actului de privatizare, ci cu dinamica și caracteristicile mediului economic și de business de la perioada privatizării până la cea a trimiterii în judecată.
Poate fi imputată acestora valoarea de piață a activelor la o dată ulterioară privatizării? Dar dacă valoarea de piață ar fi fost chiar inferioară, la această dată ulterioară, valorii de inventar ca urmare a crizei, degradării mediului de business sau chiar incompetenței cumpărătorului? Oare într-un caz în care o entitate este lipsită de folosirea acțiunilor, aceasta nu ar trebui să facă dovada că avea posibilitatea conceptuală și practică (prin existența unui plan de afaceri sau unei strategii) să ridice valoarea de piață a acțiunilor cel puțin la fel de mult ca cea obținută de privatizator? Este o problemă de hazard moral greu de tranșat fără analiza tuturora consecințelor posibile.
În același timp este și o problemă reala pentru ANAF dacă într-adevăr dorește ca rolul său să fie cel menționat în „Strategia de administrare fiscală", adică să imprime actului fiscal nu numai rapiditate dar și eficiență.
O dovadă deloc pozitivă a modului cum acționează ANAF este și declarația fostei doamne ministru Anca Paliu Dragu conform căreia: „Există evaluări cu privire la evaziunea fiscală, la economia subterană. Evaluările acestea sunt făcute, în special, de instituții care au această posibilitate și mă refer aici la INS (Institutul Național de Statistică n.r.) și chiar SRI. În primele patru luni ale anului (n.r. 2016) avem un prejudiciu identificat de 2,9 miliarde lei. Ministrul Finanțelor a precizat, de asemenea, ca ANAF este în curs de implementare a unui nou sistem IT, care „va aduce muniție în plus", în combaterea evaziunii fiscale.
Lupta cu evaziunea fiscală nu este una simplă, iar măsurile pe care le are în vedere ANAF încep de acum 2-3 ani, când ANAF s-a aflat în proces de evaluare teritorială. Apoi, suntem în plin proces de introducere a unui sistem IT la ANAF. Practic, nici informații de calitate nu putem să avem, nici în timp real. Dacă ministrul Finanțelor vrea să apese un buton să vadă toate încasările în fiecare moment și pe județe este un pic mai greu în acest moment. Datele în timp real se culeg cu mai multă dificultate. Dar introducerea unui nou sistem IT, proces demarat cu ceva timp în urmă și care va fi finalizat undeva în 2018-2019, va aduce muniție suplimentară ANAF în combaterea evaziunii fiscale".
Fără a comenta speranța doamnei ministru conform căreia „înarmarea ANAF cu muniție" va îmbunătăți procesul de colectare prin micșorarea evaziunii trebuie să subliniem o realitate evidentă: gradul insuficient de colectare explică în bună parte de ce „nu sunt bani".
Tocmai de aceea, România trebuie șase concentreze pe confiscarea averii obținute din infracțiuni, nu doar pe recuperarea prejudiciului.
(va urma)
