Frica, Cinstea și... Ascultarea

Distribuie pe:

„Sfinții Părinți numesc ascultarea mărturisire (mucenicie), fiindcă nu numai cei care au murit pentru Hristos se pot numi așa, ci și aceea care mor păzind poruncile lui Dumnezeu". Fără această mucenicie a ascultării nimeni nu va putea vedea pe Domnul. Cel ce ascultă și se supune lui Dumnezeu și legilor Lui, dă el însuși o hotărâre (dovadă, garanție) în privința sa. Dacă ascultăm de Dumnezeu și uneori ni se pare că nu ar fi suficient, ne izbăvim (vindecăm) de păcate, fiindcă Dumnezeu cunoaște sufletul nostru; iar dacă nu ascultăm și nu împlinim voia divină ne purtăm propria osândă (vinovăție). (Filocalia - vol. IX, pag. 82)

Sf. Ioan Scărarul (579-649), părinte athonit de la Muntele Sinai, stareț de mănăstire și scriitor bisericesc: „Scara dumnezeescului urcuș"

***

Părintele Ioan Colov, pe când era frate începător, a mers o dată la un părinte egiptean căruia i-a fost ucenic. Părintele i-a încercat ascultarea spunându-i că în fiecare zi unui lemn uscat să-i pună câte un ulcior de apă, până ce lemnul va face roadă. Apa era departe pentru că trebuia să plece seara la izvor și să vină dimineața. După trei ani lemnul uscat a înverzit, a înflorit și a făcut roade. Bătrânul părinte a luat lemnul rodit și l-a dus în Biserică zicând: „Fraților, luați și mâncați din rodul ascultării."

Pateric - București 1828, colecție de învățături și de experiențe duhovnicești ale vechilor călugări, începând cu sec. IV

„Pentru ca oamenii să trăiască bine, să nu mai fie mințiți și umiliți, trebuie ca treburile ȚĂRII și ale comunelor să fie conduse de oameni cinstiți și cu frică de DUMNEZEU".

Ziarul „Munca", București -1944, august 21

P.S. „Să purtăm în trupul nostru totdeauna moartea și patimile lui Hristos, pentru că în felul acesta simțim prezența Lui în viața de zi cu zi."

(II Cor 4,10)

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu